Un prieten de-al meu, o să-l numesc George, a avut o idee care putea rezolva o problemă importantă apărută în organizația în care lucra.
Advertisment
Entuziasmat, a împărtășit-o cu colegii la cafeaua de dimineață. La sedința săptămânală însă, George s-a trezit că unul dintre colegi nu numai ca a prezentat ideea ca fiind a lui, dar și ca acesta și-a arogat toate meritele. S-a înfuriat, însă a considerat că fapta este consumată și nu a spus nimic, rămânând furios și prost dispus în birou pentru câteva zile. Îți este familiară situația?
Ai trecut și tu sau prietenii tăi prin ceva asemănător? George, în această situație, a pierdut de mai multe ori. A pierdut profesional pentru că, deși a avut o idee bună și a muncit la ea, altcineva a primit meritele.
Apoi a pierdut pentru că a ales să nu facă nimic, iar prin inacțiune a alimentat o cultură organizațională toxică, în care competitivitatea și oportunismul devin norme comportamentale.
Și, nu în ultimul rând, a pierdut pentru că nu și-a exprimat părerile și sentimentele la momentul oportun, prelungindu-și starea de furie și frustrare pentru mult timp. Este util să nu cauți conflictul, iar evitarea poate ajuta până la un punct.
A evita însă situațiile conflictuale cu orice preț ne face rău. Un studiu medical, publicat pe siteul Librăriei Naționale de Medicină din SUA, spune că acumularea și neexprimarea sentimentelor cresc șansa unei morți premature și dezvoltării cancerului.
Totodată, evitarea dăunează și carierelor noastre, pentru că împiedică formarea unor conexiuni reale cu cei din jur, colaborarea și blochează creativitatea. Cum ar fi, ca data viitoare când ne vine să fugim de un potențial conflict sau de o discuție dificilă, să ne luăm timp pentru a ne exprima punctul de vedere?
Soluția pare simplă, dar nu este. Trebuie să ne asumăm vulnerabilitățile și să nu ne mai speriem de momentele în care nu reușim să părem perfecți în ochii celorlalți. Primul pas ar putea fi să recunoaștem că avem acest sindrom și să începem să discutăm despre acesta cu cei din jurul nostru.