IMM-urile aduc 1,7 mil. locuri de muncă. Felix Lucian Căprariu, Președintele Patronatului Întreprinderilor Mici și Mijlocii București-Ilfov: Soluțiile pe care noi le urmărim sunt legate, în primul rând, de pregătirea profesională a angajațiilor pentru a crește randamentul pe unitatea de măsură și totodată posibilitatea de capitalizare prin intermediul sistemului bancar sau prin investitori pe care îi aducem în zona businessului românesc

• IMM-urile sunt cel mai mare angajator din economia românească.
• IMM-urile o pondere de 39%: 1,7 mil. locuri de muncă create.
• Pentru comparație, firmele mari au 1,5 milioane de oameni.
• Firmele mici sunt cele care au între zece şi 49 de salariaţi.
• Firmele mijlocii le urmează, au un maxim de 249 de angajaţi.
• În România sunt 9.100 firme mijlocii şi 50.000 firme mari.
• IMM-urile au o cifră de afaceri de 905 mld. lei (185 mld. euro).

IMM-urile sunt cel mai mare angajator din economia românească, cu o pondere de 39% din total, respectiv 1,7 milioane de locuri de muncă create. Firmele mici şi mijlocii sunt responsabile de o treime din cifra de afaceri totală din economie și o treime din profit.

Pentru comparație, firmele mari au 1,5 milioane de oameni, dintre care un milion în primele o mie, iar microintreprinderile au un milion de salariaţi, după cum arată datele de la Registrul Comerţului.

Firmele mici sunt cele care au între zece şi 49 de salariaţi şi o cifră de afaceri situată între 2 şi cel mult 10 milioane de euro. Firmele mijlocii le urmează, cu un maxim de 249 de angajaţi şi cifră de afaceri anuală de până la 50 mil. euro.

Împreună, cele două categorii formează IMM-urile, sub care se află microintreprinderile şi peste care se află firmele mari. În România sunt, în 2023, ultimul an pentru care există date publice consolidate, 9.100 de firme mijlocii şi 50.000 de firme mari.

Ce spune, Felix Lucian Căprariu, președinte, PIMM B-IF, pentru Aleph Business?

În business, mai ales în cazul IMM-urilor, provocările şi situaţiile dificile sunt nelipsite, însă antreprenorii trebuie să fie pregătiţi şi să depăşească orice obstacol. Care e mixul câştigător în acest sens, cum trebuie sa reactioneze imm-urule in situatii de criza, situații dificile?

„Realmente, nu cred că există un mix de câștigători. Există un management foarte bun pe care putem să-l aplicăm și o gestiune foarte bună a ceea ce înseamnă resursele umane. În perioade dificile, principala preocupare a Întreprinderilor Mici și Mijlocii este de a asigura nevoia reală pe ceea ce înseamnă materia primă și totodată asigurarea capitalului necesar pentru menținerea resursei umane. Profitabilitatea, din păcate, scade destul de mult în aceste perioade dificile prin prisma faptului că tot ceea ce înseamnă nevoie reală de piață se diminuează și ca atare și reacția pe profitabilitate.

Soluțiile pe care noi le urmărim sunt legate, în primul rând, de pregătirea profesională a angajațiilor pentru a crește randamentul pe unitatea de măsură și totodată posibilitatea de capitalizare prin intermediul sistemului bancar sau prin investitori pe care îi aducem în zona businessului românesc. Cred că pentru noi în următoarele perioade dificile, prin experiența pe care am căpătat-o atât în perioada crizei financiare din 2006-2009, dar și prin prisma perioadei de pandemie, fără să mă laud, aș spune că orice s-ar întâmpla reușim să ne adaptăm destul de bine și să asigurăm un climat economic profitabil. Ceea ce se și văd, de altfel”, spune el.

„Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii este principalul motor de dezvoltare economică și totodată este principalul contribuitor pe partea de buget de stat. Sperăm ca prin ceea ce se întâmplă astăzi în sistemul guvernamental să putem să găsim soluția de dialog, în primul rând, și de comunicare, prin care partea aceasta de dezvoltare economică să o aducem cât mai aproape de ceea ce ne dorim toți, atât noi cât și guvernanții. Să nu lăsăm influențele politice să modifice intențiile reale pe care economia românească le are și totodată să avem posibilitatea să ajungem în top 10 european pe dezvoltarea economică, chiar și prin aceste situații dificile geopolitice. În continuare cred că vom avea soluții, atât timp cât Uniunea Europeană asigură mecanisme de finanțare și guvernanții încearcă, și sper să reușească să crească nivelul de absorpție a fondurilor europene, un principal finanțator al sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, pe perioada aceasta de exercițiu financiar, dar totodată și partea de asigurare a capitalului uman pentru pregătire profesională și dezvoltarea capacității tehnologice.

Mix-ul cam aici e, dacă vrem să-l creionăm. Management foarte bun, menținerea capitalului uman și finanțarea ideală poate să ducă la un succes permanent, nu neapărat în sinusoidal. Dar un succes permanent al sectorului IMM-urilor, prin care cred că am dovedit în ultimii 20 de ani că putem să-l gestionăm destul de bine, chiar și antreprenorii tineri prin mecanismul Start-up Nation, care a fost un succes, cel puțin pentru noi, partea de Start-up Nation a dovedit că tinerii români au o posibilitate să gestioneze business-uri în condiții chiar dificile, au prins perioada de pandemie, iar investițiile de maturitate ridicată, cele dezvoltate în anii ’90, există și în ziua de astăzi, la fel dovedim că avem capacitatea de a gestiona și de a asigura un succes deplin al sectorului IMM-urilor și nu numai”, adaugă el.

Resursa umană este la fel de importantă precum finanţarea, sau poate chiar cea mai importantă resursă într-un business. Cum trebuie să utilizăm tehnologia pentru a atrage talente şi a creea un sistem colaborativ si foarte sigur atât pentru angajator, cât și pentru angajat?

„Da, cred că este acel obiectiv pe care și l-a propus orice antreprenor care are o nevoie reală de dezvoltare tehnologică. Și asta prin prisma faptului că trebuie să fim în trendul economiei europene și mondiale. Utilizarea tehnologiei este importantă și pentru România, pentru că duce la o dezvoltare a ceea ce înseamnă productivitate. Și nu numai. Partea de colaborare cu atragerea de tehnologii noi, cu ajutorul cărora putem să creștem productivitatea, dar totodată să ne păstrăm resursa umană în interesul companiilor, este o zonă tare interesantă pe care noi am studiat-o. Mă refer la Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii.

În ultimii ani, am avut câteva inițiative legislative pe acest subiect și pot să vă spun că soluțiile ideale sunt prin cursuri de pregătire profesională a resursei umane în vederea conștientizării și utilizării acestor tehnologii. Pentru că degeaba aduci tehnologie nouă dacă resursa umană nu este pregătită pentru așa ceva. Avem nevoie de finanțare pentru pregătirea personalului și totodată pentru asigurarea tehnologiei. Colaborarea noastră cu alte entități identice de pe teritoriul statelor membre ne-a arătat metoda prin care putem să găsim soluția necesară pentru a putea asigura clar un echilibru între retehnologizare sau creșterea tehnologizării și resursa umană. În general, angajatorul reușește să găsească acest echilibru prin prisma faptului că, comunicarea permanentă prin dialoguri pe care îl are cu angajații îi dă soluția ideală prin care atât angajatul, care e un pic speriat poate câteodată de tehnologie, dar și angajatorul ajung la un scop comun. Prin tehnologie creștem productivitatea, creștem profitabilitatea și totodată reducem costul pentru producție.

Costul de producție, reușim să-l echilibrăm prin prisma faptului că prin noile tehnologii avem posibilitatea să creștem volumul pe care îl realizăm și totodată să transferăm o parte din costul pe care îl aveam cu tehnologiile vechi către resursa umană. Ăsta e un mecanism prin care putem să asigurăm echilibru dintre tehnologie și ceea ce înseamnă resursa umană care este din punctul meu de vedere numărul 1 pe componenta de cost și care este poate cea mai importantă. Indiferent de ce evoluție va avea business-ul, cel puțin în zona Est-europeană, resursa umană este deficitară și ca atare trebuie să o apreciem, dar totodată să o și transferăm în zona de comunicare continuă cu angajatorul. Să găsim echilibru prin care, atât noi ca antreprenori, dar și ei ca angajați să fie la un nivel de satisfacție suficient de bună încât echilibrul social să fie satisfăcător pentru toți”, adaugă el.