- Alexandru Ciocan, senior researcher, Energy Policy Group: Într-un mediu în care riscurile de preț sunt ridicate, iar opțiunile contractuale sunt cumva reglementate, furnizorii pot deveni mai reticenți în a contracta clienți noi și se bazează cumva să rămână la clienții care au un profil mai stabil, având un risc mai redus.
- Furnizorii mari cu peste 200.000 de clienți vor oferi contracte cu preț fix valabile cel puțin un an, iar prețul poate avea variații reglementate de ANRE, dar fără modificări unilaterale.
- În situații de criză, Guvernul poate interveni temporar pentru a stabili prețuri sub costuri, aplicabil pentru 80% din consumul casnic și 70% din consumul IMM-urilor, în conformitate cu normele UE.
Furnizorii mari de energie cu peste 200.000 de clienți vor fi obligați să ofere contracte cu preț fix, valabile cel puțin un an, pentru a stabiliza piața și proteja consumatorii. Prețul fix poate include variații reglementate de ANRE, dar nu poate fi modificat unilateral. În caz de criză, Guvernul poate interveni temporar pentru a stabili prețuri sub costuri, aplicabil pentru 80% din consumul casnic și 70% din cel al IMM-urilor, conform regulilor UE.
Advertisment
Ce spune Alexandru Ciocan, senior researcher, Energy Policy Group?
„Haideți să spunem pentru început ce înseamnă acest OUG.
Este practic o transpunere în legislația națională a unei directive, în momentul în care România se află în inflație, pentru că a întârziat foarte mult cu transpunerea. Ce își propune acest OUG? Își propune să crească reziliența și funcționarea pieței de energie în contextul volatilității prețurilor și al tranziției energetice. Iar pe de altă parte, vizează crearea unui cadru pentru a oferi contract de flexibilitate de racordare atât pentru partajarea energiei electrice, pentru comunități de energie, cât și pentru protecția consumatorilor vulnerabili.
Titlurile zilei
Aș spune că este un pic dificil să spunem cum va afecta pe termen lung. Ne putem doar imagina că va exista o diversificare a portofoliului de produse.
Astfel, marile companii vor fi nevoite să includă în ofertele de preț fix și oferte de preț variabil, ceea ce va face să aibă un management mai activ al riscului de preț și o adaptare la metodele de activare a energiei. Probabil se vor duce mai mult către piețele EFORM și mai puțin către piețele de activare de energie pentru ziua următoare. Asta va însemna practic o creștere a contractelor încheiate prin contracte bilaterale sau prin PPA, Power Purchase Agreements, făcându-le mai puțin dependente de piața pe ziua următoare.
Ca și elemente negative, putem spune că vom putea vedea o presiune financiară suplimentară pe furnizori, aceștia fiind practic expuși la pierdere în contextul în care prețul de piață al energiei de activare poate să fie mai mare decât cel din contract. Iar putem spune că furnizorii vor fi astfel nevoiți să aibă o gestionare și una mai riguroasă a modului în care își pregătesc pachetul de portofoliu de clienți.
Aceasta este o problemă, ceea ce vizează furnizorii mai mici: contractele cu preț fix pot însemna bariere, prin faptul că aceștia au un buget limitat, prin urmare garanțiile financiare și capacitatea lor de risc sunt mai reduse.
Și, practic, vom putea vedea o scădere a competitivității, prin faptul că furnizorii mici de obicei oferă niște prețuri ceva mai mari, fiind astfel limitați la semnarea de noi contracte cu noi clienți. Pe de altă parte, putem spune că furnizorii mici sunt obligați să ofere contracte cu preț fix, la fel ca și furnizorii cu potențial mare de clienți, iar în acest sens furnizorii mari sunt avantajați.
Totuși, într-un mediu în care riscurile de preț sunt ridicate, iar opțiunile contractuale sunt cumva reglementate, furnizorii pot deveni mai reticenți în a contra“cta clienți noi și se bazează cumva să rămână la clienții care au un profil mai stabil, având un risc mai redus”, spune el.