Regiunea Dobrogea din România are toate premisele pentru a deveni un pol de dezvoltare a hidrogenului curat, arată o analiză a asociaţiei Energy Policy Group (EPG), think-tank specializat în politici energetice şi climatice.
Advertisment
Asociaţia se bazează pe potenţialul de producere a hidrogenului din energie regenerabilă onshore şi offshore, pe cererea regională de hidrogen din rafinării, combinate siderurgice şi diferite sectoare de transport, precum şi pe rolul strategic pe care îl poate juca Portul Constanţa.
Pe drumul Uniunii Europene către neutralitatea climatică, moleculele decarbonate, cum ar fi hidrogenul, vor contribui la eliminarea „emisiilor persistente” din sectoarele unde emisiile de gaze cu efect de seră sunt dificil de redus – de exemplu, materia primă şi generarea de căldură de temperaturi ridicate în industrie, transportul aerian şi maritim pe distanţe lungi şi, potenţial, sistemele centralizate de termoficare, precum şi stocarea pe termen lung a energiei electrice. Acest lucru va creşte flexibilitatea şi rezilienţa sistemului energetic, implicând, în acelaşi timp o creştere masivă a pieţei hidrogenului. Strategia Comisiei Europene privind hidrogenul, publicată în 2020, prevede o foaie de parcurs ambiţioasă pentru instalarea de electrolizoare cu capacitate totală de 6 GW până în 2024 şi de 40 GW până în 2030, cu accent clar pe dezvoltarea capacităţilor de hidrogen din surse regenerabile şi a lanţurilor valorice ale electrolizoarelor.
Titlurile zilei
Viitorul studiu al EPG -Elemente ale unei strategii pentru hidrogen curat în România- estimează că în România trebuie instalate electrolizoare cu capacitate totală de peste 1,4 GW pentru a atinge obiectivele Fit for 55 în industrie şi transport. Având în vedere potenţialul de energie regenerabilă al ţării, se estimează că hidrogenul curat ar putea fi produs în România cu un preţ de sub 2,5 euro/kgH2.
Strategia europeană privind hidrogenul anticipează ca primele implementări să aibă loc în aşa-numitele „văi ale hidrogenului”, adică ecosisteme de hidrogen integrate la nivel local, care cuprind, de regulă, investiţii de mai multe milioane de euro într-o zonă geografică definită. În mod ideal, aceste văi acoperă o parte considerabilă a lanţului valoric al hidrogenului, de la producţie, depozitare şi transport până la utilizarea în sectoare precum industria, mobilitatea şi energia. Dobrogea este o locaţie privilegiată pentru acest concept, deoarece hidrogenul poate fi produs şi utilizat la nivel regional, iar localizarea producţiei şi a cererii în acelaşi loc aduce un avantaj semnificativ, prin reducerea costurilor infrastructurii de transport pe distanţe lungi.
Dobrogea este deja polul de energie regenerabilă al României, oferind cel mai mare potenţial de energie regenerabilă şi găzduind o bună parte din capacităţile eoliene de 3 GW ale ţării, care se preconizează să se extindă în continuare atât onshore, cât şi offshore. Aşa cum arată un studiu al EPG, România are un potenţial eolian offshore semnificativ în Marea Neagră, cu o capacitate naturală potenţială totală estimată la 94 GW, ceea ce corespunde unei producţii totale de energie anuală (AEP) de 239 TWh.
Mai mult, se preconizează o extindere a capacităţii actuale de 1,4 GW a centralei nucleare de la Cernavodă, situată tot în Dobrogea, cu încă două reactoare noi. Toate acestea se vor petrece într-o zonă cu cerere limitată de energie pe plan local, ceea ce poate duce la potenţiale congestionări ale reţelei. Transformarea unei părţi din această electricitate decarbonată în hidrogen curat ar putea contribui atât la atenuarea presiunilor asupra reţelei, cât şi la facilitarea decarbonării întregii regiuni.
Cererea semnificativă de hidrogen poate proveni din industrie, în special din unităţile existente – rafinării (Petromidia), siderurgie (Liberty Galaţi) şi ciment (LaFarge Medgidia), din sistemele de termoficare (Constanţa, Galaţi, Tulcea, Brăila), precum şi din transportul maritim (Porturile Constanţa, Tulcea, şi Mangalia) şi aerian (Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu). Portul Constanţa poate deveni poarta de acces pentru exportul de hidrogen. Într-adevăr, portul reprezintă unul dintre cele mai valoroase atuuri pentru acest demers. Prin crearea unei sinergii la nivelul lanţurilor valorice a eolienelor offshore şi al hidrogenului, portul Constanţa ar putea deveni un pol regional de decarbonare pentru întregul bazin al Mării Negre. În acest sens pot contribui şi şantierele navale din Mangalia, Tulcea, Brăila sau Galaţi, prin construirea sau modernizarea de nave alimentate cu hidrogen curat şi prin găzduirea de staţii de alimentare.
Punerea în practică a proiectului văii hidrogenului din Dobrogea poate aduce beneficii considerabile la nivel naţional. Potrivit strategiei Comisiei Europene, lanţul valoric al hidrogenului va genera investiţii între 180 şi 470 de miliarde de euro până în 2050. România, în special Dobrogea, poate atrage o parte considerabilă a investiţiilor din UE până în 2030, care se vor ridica la 24-42 de miliarde de euro pentru electrolizoare şi 22-40 de miliarde de euro pentru sursele de energie regenerabilă aferente. În plus, investiţiile în transportul, distribuţia şi stocarea hidrogenului în UE se vor ridica la 65 de miliarde de euro până în 2030. IEA estimează că, pentru fiecare milion de euro cheltuiţi la nivelul lanţului valoric de producţie a hidrogenului, se vor crea 7,2 locuri de muncă.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, punctul de plecare ar trebui să fie viitoarea strategie naţională privind hidrogenul, care ar trebui susţină obiectivul dezvoltării Văii Hidrogenului din Dobrogea. Acest lucru ar trebui consolidat printr-o strategie naţională de decarbonare industrială. Proiectul poate fi dezvoltat pe etape. Iniţial, Dobrogea poate deveni o vale a hidrogenului la nivel local, la scară medie, cu accent pe industrie. Proiectele locale de producţie curat pot furniza hidrogen pentru mai mulţi consumatori industriali şi transportatori. Ar trebui să fie vizată mai întâi înlocuirea aprovizionării cu hidrogen produs din surse fosile şi a altor procese industriale cu emisii mari de carbon. Pe termen lung, prin valorificarea potenţialului de energie regenerabilă ieftină al României, Dobrogea se poate dezvolta, devenind o vale a hidrogenului la scară internaţională orientată spre export, având ca punct nodal Portul Constanţa.