Oamenii se confruntă cu o inflaţie la niveluri nemaiîntâlnite de zeci de ani

La nivel mondial, oamenii se confruntă cu o inflaţie la niveluri nemaiîntâlnite de zeci de ani, pe măsură ce preţurile cresc vertiginos pentru produse de bază precum alimentele, încălzirea, transportul şi cazarea. Şi, deşi s-ar putea să se întrevadă un vârf, efectele s-ar putea înrăutăţi.

Cum s-a ajuns aici? În două cuvinte: pandemie şi război.

O perioadă îndelungată şi confortabilă de inflaţie redusă şi rate scăzute ale dobânzii s-a încheiat brusc după ce COVID-19 a lovit, în timp ce guvernele şi băncile centrale au menţinut pe linia de plutire companiile şi gospodăriile blocate cu ajutorul a mii de miliarde de dolari.

Acest colac de salvare i-a împiedicat pe lucrători să treacă în şomaj, a împiedicat firmele să intre în faliment şi a împiedicat prăbuşirea preţurilor locuinţelor. Dar, de asemenea, a dezechilibrat cererea şi oferta ca niciodată înainte.

Până în 2021, pe măsură ce blocajele se încheiau şi economia globală creştea în cel mai rapid ritm post-criză din ultimii 80 de ani, banii destinaţi stimulării au copleşit sistemul comercial mondial.

Fabricile care fuseseră oprite nu au putut accelera suficient de repede pentru a satisface cererea, normele de siguranţă COVID au provocat penurii de forţă de muncă în comerţul cu amănuntul, transporturi şi asistenţă medicală, iar boom-ul de redresare a provocat o creştere bruscă a preţurilor la energie.

Ca şi cum acest lucru nu ar fi fost suficient, Rusia a invadat Ucraina în februarie, iar sancţiunile occidentale asupra principalului exportator de petrol şi gaze naturale au făcut ca preţurile carburanţilor să crească şi mai mult.

Cunoscută drept “taxa pe săraci”, deoarece îi afectează cel mai mult pe cei cu venituri mici, inflaţia de două cifre a exacerbat inegalităţile la nivel mondial. În timp ce consumatorii mai bogaţi se pot baza pe economiile acumulate în timpul blocajelor pandemice, alţii se luptă să ajungă la sfârşit de lună şi un număr tot mai mare de persoane se bazează pe băncile alimentare.

Odată cu instalarea iernii în emisfera nordică, această presiune asupra costurilor de trai se va accentua pe măsură ce facturile la combustibil vor creşte. Lucrătorii au intrat în grevă în sectoare precum sănătatea şi aviaţia pentru a cere ca salariile să ţină pasul cu inflaţia. În cele mai multe cazuri, aceştia trebuie să se mulţumească cu mai puţin.

Preocupările legate de costul vieţii domină politica naţiunilor bogate – în unele cazuri, acestea au lăsat în urmă alte priorităţi, cum ar fi acţiunile privind schimbările climatice.

Deşi recentele scăderi ale preţurilor la benzină au atenuat o parte din presiune, inflaţia rămâne o prioritate pentru administraţia preşedintelui american Joe Biden. Emmanuel Macron, din Franţa, şi Olaf Scholz, din Germania, îşi storc bugetele pentru a canaliza miliarde de euro în programe de sprijin.

Dar, dacă în economiile industrializate lucrurile sunt dificile, creşterea vertiginoasă a preţurilor la alimente agravează sărăcia şi suferinţa în ţările mai sărace, din Haiti până în Sudan şi din Liban până în Sri Lanka.

Programul alimentar mondial estimează că 70 de milioane de persoane în plus la nivel mondial au fost împinse mai aproape de foamete de la începutul războiului din Ucraina, în ceea ce numeşte un “tsunami al foamei”.

Ce înseamnă acest lucru pentru 2023?

Băncile centrale ale lumii s-au angajat în creşteri abrupte ale ratelor dobânzilor pentru a răci cererea şi a domoli inflaţia. Până la sfârşitul anului 2023, Fondul Monetar Internaţional se aşteaptă ca inflaţia mondială să scadă la 4,7% – puţin mai puţin de jumătate din nivelul actual.

Obiectivul este o “aterizare lină”, în care răcirea să aibă loc fără prăbuşiri ale pieţei imobiliare, falimente de întreprinderi sau o creştere bruscă a numărului de şomeri. Însă acest scenariu optimist s-a dovedit a fi evaziv în trecut, când s-a confruntat cu o inflaţie ridicată.

De la şeful Rezervei Federale a SUA, Jerome Powell, până la Christine Lagarde de la Banca Centrală Europeană, se vorbeşte tot mai des despre faptul că medicamentul pentru creşterea ratelor ar putea avea un gust amar. În plus, riscurile din jurul marilor incertitudini – războiul din Ucraina, tensiunile dintre China şi Occident – sunt înclinate în sens negativ.

Perspectivele obişnuite ale FMI din octombrie au fost una dintre cele mai sumbre din ultimii ani, afirmând: “Pe scurt, ce este mai rău este încă de aşteptat şi, pentru mulţi oameni, 2023 va fi ca o recesiune”.