Șerban Florea, fondator, Selective Capital: Fed va reacționa la date: inflație, piața muncii și condițiile financiare, iar asta poate ține piețele în volatilitate

• Trump vrea să impună un plafon de 10% la dobânzile cardurilor
• Plafonul de 10% impus de Trump urmează să dureze un an
• Trump vrea să impună acest plafon din 20 ianuarie 2026

Trump vrea să impună un plafon temporar de 10% la dobânzile cardurilor de credit în SUA, valabil pentru doar un an, din 20 ianuarie 2026.
Care ar fi impactul? Marje mai mici pentru companiile de carduri, pentru ca profitul lor carduri vine din dobânzi mari și penalități de la oamenii care nu plătesc integral.
In prezent, dobânzile medii la cardurile de credit în SUA sunt între 19–22%, iar pentru mulți oameni (mai ales cei cu scor de credit mai slab) ajung ușor la 25–30% sau chiar mai mult.
Trump nu poate impune asta prin decret, are nevoie de lege votată în Congres.
Există deja câteva proiecte de lege în acest dar încă nu s-a întâmplat nimic concret.Pe bursa, impactul e vizibil deja in premarket. Actiunile bancilor mari scad, inclusiv cele ale emitentilor de carduri.
Dar un aspect foarte important pentru toti investitorii este urmatorul: băncile care dețin cardurile stabilesc ratele și controlează costurile.
Asta inseamna ca emitentii de carduri, precum Visa si Mastercard, își câștigă banii din comisionul tranzacției, indiferent de ratele dobânzii.

Sunt corectiile de azi o oportunitate pentru investitori, atat pentru bancile mari din SUA, cat si pentru operatorii de carduri? Ce spune Șerban Florea, fondator, Selective Capital, pentru Aleph Business?

” Corecțiile pot deveni oportunități pentru marile bănci din SUA și pentru emitenții de carduri doar dacă sunt corecții de evaluare (de preț) și nu începutul unui ciclu de deteriorare. Adică, dacă apare o deteriorare a creditului sau a consumului — iar la cardurile de credit, consumul e mult mai important. În următoarele săptămâni, oportunitatea depinde însă, cred, mai ales de alți factori; acesta e doar un element dintr-un peisaj mult mai larg. În teorie, o corecție e atractivă când factorul care a produs-o — de exemplu această propunere de reducere a dobânzii la bănci — nu se materializează în decizia finală, ci rămâne doar un șoc temporar, fără să afecteze motorul fundamental din spatele reevaluării companiilor. Pe de altă parte, dacă decizia are un impact major asupra profitabilității sau asupra bazei investiției, atunci poate fi mai mult decât o corecție: poate fi un semnal timpuriu despre evoluția viitoare, iar strategia de „cumpărat pe scăderi” nu mai e la fel de atractivă.

Pentru marile bănci din SUA trebuie să ținem cont că ele sunt, de fapt, o investiție în „prețul banilor”: pentru bănci contează curba dobânzilor și marjele. Dar calitatea banilor nu înseamnă doar preț, ci și calitatea creditului. În cazul creditului de consum — folosit prin cardurile de credit — o marjă mai mică i-ar putea face pe unii jucători mai stricți în acordarea acestor credite de consum „mascate” prin carduri. Și atunci poate apărea un efect de bumerang: în loc să stimulezi consumul, accesul la bani pentru cei care vor să consume devine mai restrâns.

Există chiar posibilitatea — cum s-a întâmplat înainte de criza din 2008, cu zona subprime (acolo era vorba de credite imobiliare) — să apară alte companii financiare, un fel de „subprime” pentru acest segment, care să preia riscul de credit și să devină profitabile, rezolvând o parte din acest „blocaj” pentru bănci.

Pe scurt, din punctul meu de vedere, într-un context mai larg, e și o componentă populistă pentru Trump. Se potrivește într-un anumit context politic în care se încearcă stimulente nu doar pentru Wall Street, ci și pentru Main Street. Aș lega această reducere a dobânzilor la creditele de consum cu inițiativa de a reduce nivelul activelor necesare pentru creditul ipotecar, prin achiziții tehnice din partea guvernului pentru credite ipotecare și titluri bazate pe ipoteci. Ambele, până la urmă, ajută contribuabilul mic pe termen scurt — îi dau o gură de lichiditate — dar pe termen mai lung lucrurile pot degenera în alt mod.”

Am vazut datele din piata muncii de vineri pentru decembrie, un somaj la 4,4%, sub asteptari. Saptamana asta urmeaza datele CPI si PPI. Urmeaza o saptamana volatila pentru burse si, avand in vedere divergentele dintre Powell si Trump, ce va face FED la sedinta de la finalul lunii ianuarie?

” Această divergență pare să se fi amplificat. Piața pornește, în general, de la ideea că Fed reacționează la un triunghi de date: inflația, piața muncii și condițiile financiare — adică nevoile de lichiditate ale pieței. După ultimele date din piața muncii (4,4%), lucrurile devin mai sensibile. Probabil că Fed va fi atentă mâine la CPI (indicele prețurilor de consum) și, mai puțin important, la PPI (prețurile producătorilor). Ce e remarcabil e că există așteptări ca inflația să crească, chiar și la indicatorul care exclude energia și alimentele — ceea ce nu e deloc un semn bun.

Văd trei scenarii pentru ședința Fed din 27–28 ianuarie (decizia pe 28 ianuarie). Vom avea date macroeconomice importante, CPI e relevant, dar probabil și mai important este PCE (Personal Consumption Expenditures), indicatorul urmărit de Fed.

Dacă vedem o dezinflație clară, Fed probabil va opri înăsprirea, iar tonul ar putea fi mai puțin rigid, mai „soft”, astfel încât să deschidă ușa pentru o politică ceva mai relaxată. Scenariul cel mai negativ ar fi o inflație surprinzător de mare — atunci intrăm în „higher for longer”, adică dobânzi ridicate pentru mai mult timp.

Dacă datele sunt mixte — ceea ce e și cel mai probabil — Fed va repeta mesajul de dependență de date. Dar cred că, pe fondul escaladării tensiunilor dintre Jerome Powell și Trump (nu mai e doar între Fed și administrație, ci pare tot mai personal), vom vedea un discurs mult mai tehnic și mai greu de interpretat, ca reacție la presiunile din momentul acesta.”