- Chiracu: 33% mai ieftin e costul de rafinare a petrolului iranian versurs cel venezuelean
- Prețul unciei de aur crește azi cu 2%, la 4.600 de dolari
- Argintul are un avans de 5% azi și crește peste pragul de 84 $ pe uncie
Aurul și argintul includ în preț un risc de escaladare în Iran?
Ce spune Eugen Chiracu, director de operațiuni metale, MEXIM, pentru Aleph Business?
El separă creșterea metalelor de scenariul unui atac american asupra Iranului și spune că „Iranul este o cu totul și cu totul altă poveste” față de ce apare în mainstream. În lectura lui, „revoluția din Iran” arată ca o „magmă socială provocată” și „coordontă”, iar faptul că nu apar „uciși reprezentanți ai islamului” funcționează, în logica lui, ca o confirmare a acestei coordonări. Tot el mută discuția spre energia globală și afirmă că, după finalizarea acordului petrodolar, apare „o nevoie intrinsecă de petrol la preț accesibil”. În același context, susține că petrolul iranian este „cu mult mai bun” decât alte rezerve și afirmă că are un cost de rafinare „cu treizeci și trei la sută mai ieftin” față de petrolul venezuelean.
Advertisment
Atunci ce împinge, concret, aurul și argintul la maxime?
În analiza lui Eugen Chiracu, motorul principal este tensiunea dintre Federal Reserve și administrația Trump, nu riscul militar din Iran. El spune că, atunci când șeful Federal Reserve „comunică faptul că nu are libertatea de decizie asupra politicii monetare și cea a ratelor de dobândă”, piața citește un semnal de control asupra deciziilor monetare. Din această perspectivă, creșterea aurului și argintului se vede ca o mutare de tip refugiu „din dolar înspre metalele prețioase”, adică spre active pe care le numește „active de refugiu”.
Ce urmărești mai departe, ca semnal cheie, pentru direcția metalelor?
Eugen Chiracu indică drept reper tensiunea din jurul politicii monetare și percepția de independență a Federal Reserve. El tratează aurul și argintul ca barometru pentru încrederea în dolar și sugerează că, atunci când piața simte presiune sau control în deciziile monetare, fluxul se mută spre metale. În concluzie, pune accent pe dinamica dintre administrația Trump și Federal Reserve ca factor dominant în preț, mai degrabă decât pe scenariul unei intervenții militare în Iran.