Trump: Nimeni nu scapă de tarife. Valentin Tătaru, economist-șef la ING: A fost o săptămână bună pentru S&P, dar să nu uităm că de la începutul anului suntem încă pe minus aproape 9%

• Principalii indici din SUA închid pe plus ultima ședință.
• Trump: Nimeni nu scapă de tarife.
• Trump: Nu au fost anunțare excepții de la tarife.
• Trump: Produsele menționate se mută într-o altă categorie de tarife.
• Trump: Produsele menționate sunt supuse tarifelor de 20%.

Principalii indici din SUA închid pe plus ultima ședință de tranzacționare a săptămânii. S&P 500 are un plus de 1,81%, Nasdaq Composite câștigă puțin peste 2 procente, iar Dow Jones crește cu 1,5%. Dar războiul cu tarife nu pare aproape de final.

La finalul săptămânii trecute, Trump anunța că mai multe produse sunt scutite de la tarifele reciproce. Printre ele se află smartphone-urile, laptop-urile, echipamente de fabricare a semiconductoarelor, piese pentru semiconductori sau procesoare și cipuri de memorie. Dar, în weekend, secretarul pentru comerț al Statelor Unite, Howard Lutnick, spune că produsele electronice vor avea tarife speciale, ce urmează să fie anunțate. Și că excepțiile anunțate sunt doar pentru moment.

Iar președintele SUA clarifică. Nimeni nu scapă de tarife, scrie Donald Trump duminică seară, într-o postare pe Truth Social. Nu au fost anunțare excepții de la tarife vineri, mai spune președintele SUA. Produsele pe care le-am menționat sunt supuse tarifelor existente de 20% la fentanil și se mută într-o altă categorie de tarife, spune Trump.

Ce spune Valentin Tătaru, economist-șef la ING, pentru Aleph Business?

Am văzut cea mai mare creștere într-o săptămână din 2023 pentru S&P 500, dar incertitudinea cu tarife rămâne ridicată. Ce trebuie să se întâmple ca indicele să reia trendul ascendent și să nu mai viziteze minimul din 7 aprilie?

„Da, e adevărat că a fost o săptămână bună pentru S&P, dar să nu uităm că de la începutul anului suntem încă pe minus aproape 9%. Deci, în mod clar, nu suntem în situația de a declara victorie și mi-e teamă că nici nu vom fi acolo prea curând. Pentru că, indiferent cu cât s-a prelungit aplicarea cotei crescute a tarifelor, pentru că cea de 10% cu aproape toate țările a rămas, indiferent cu cât s-a prelungit și poate se va mai prelungi, indiferent de ce categorie de mărfuri vor mai fi sau nu exceptate, problema tocmai aceasta este faptul că nu avem nicio siguranță, nici măcar o urmă de credibilitate atunci când ne gândim la un scenariu sau altul. Și am spus anul trecut despre economia României, că incertitudinea acționează de fapt ca o taxă asupra economiei, dar fără beneficiile pe care o taxă le generează, adică veniturile pe care le generează.

Iar în contextul României, era legat mai mult de incertitudinea legată de taxe, de creșterea taxelor, care apropo încă e foarte validă, cred. Același lucru se poate replica și la scară mai mare cu ce se întâmplă în SUA, trecând peste argumentul tarifelor în sine, care ne poate lua toată ziua să-l discutăm, rămâne faptul că foarte multe companii, atât americane, cât și străine, nu știu pe ce să se bazeze, iar eu cred că acest lucru nu are cum să fie pozitiv nici pentru economia americană și, de sigur, nici pentru celelalte, și, prin urmare, nu văd deocamdată o cale prea clară pentru reluarea trendului ascendent al burselor, respective, despre el vorbeam. Rămânem expuși la știri și asta, în sine, cred că e un net negativ, să zic așa”, spune el.

Crezi că acest limbaj ambiguu și care lasă mai mult loc de întrebări decât de răspunsuri este folosit în mod intenționat? Care este adevăratul scop al președintelui Trump când vine vorba de aceste tarife? Rămâne obligațiunea de 10 ani în prim-planul administrației Trump? Și cum pot randamentele obligatiuniilor să scadă?

„Da, n-aș spune că este un limbaj ambiguu, ci mai degrabă schimbător și, da, cred că este folosit în mod intenționat. Este un caz în care eu, personal, pot înțelege fondul problemei, nu neapărat și forma, sau, mai concret, de ce este necesar să antagonizăm o lume întreagă pentru a obține ceva ce în mare parte, probabil, se putea obține și prin mijloace mai tradiționale. Acum, care e scopul? Atât cât pot înțelege, cred că scopul este, până la urmă, rebalansarea economiei americane, un echilibru mai bun între producție și consum.

Și cum reducerea consumului nu prea este o opțiune, alternativa este creșterea producției domestice pentru a acoperi mai bine cererea de consum, sau măcar a acelor bunuri cu valoare adăugată mare și sensibile din perspectiva siguranței naționale. Mă refer la produse care includ tehnologie avansată, includ chipuri și tot așa, unde dependența de importuri este foarte mare. Sigur, dependența este mare și pentru alte bunuri, gen textile, dar acestea nu sunt atât de sensibile pentru administrația SUA, pentru siguranța națională și mi se pare un pariu foarte riscant, pentru că în tot acest conflict comercial, pe lângă cu câștigurile cuantificabile ale SUA, sau pierderile SUA sau ale altor țări, există și o componentă mult mai greu cuantificabilă de care Statele Unite a beneficiat enorm în ultimii 80 de ani, care este soft power, soft power-ul american, capacitatea de a exercita influență pe tot globul prin metode non coercitive, prin metode care țin de cultură, de politică, de brand-uri globale, de marile universități americane, de diplomație și tot așa.

Am spus că e mai greu cuantificabilă pierderea acestei componente de soft power, dar ea poate duce și la pierderi cât se poate de concrete, iar ce s-a întâmplat cu evoluția bondurilor americane în ultimele săptămâni, și poate chiar și cu a cursului euro-dolar, poate avea o explicație parțială în această degradare a soft power-ului american, a capacității de a rămâne acel safe haven în vremuri de criză. Acum, nu m-aș grăbi să cânt prohodul Americii, cred că nu suntem acolo, dar totuși, de asemenea, cred că menținerea acestui statut de soft power global este esențial pentru schimbările pe care ei le încearcă să-și reușească.

Cum pot scădea randamentele? În contextul actual, în care e puțin probabil să avem o clarificare credibilă pe partea de tarife, nu văd altă opțiune decât intervenția, la un moment dat, a Rezervei Federale pentru a scădea dobânzile, sau pentru a injecta lichiditate în piețe, eventual pentru a cumpăra obligațiuni. Ei sunt deja cel mai mare deținător de titlul de stat americane și mai devreme sau mai târziu cred că vor fi nevoiți să intervină din nou”, adaugă el.