• Guvernul propune listarea a 22 de companii de stat la BVB
  • Operațiunea poate aduce 3-8 miliarde lei la buget în 2026
  • CFR Marfă intră în faliment în 31 mai 2026

Guvernul României are pe masă un raport care poate schimba fața Bursei de Valori București. Cabinetul viceprim-ministrului Oana-Clara Gheorghiu propune listarea parțială a 22 de companii de stat, într-o operațiune care ar putea aduce între 3 și 8 miliarde de lei la buget încă din 2026. Primele trei tranzacții prioritare vizează o ofertă secundară din Hidroelectrica, estimată la până la 6,2 miliarde lei, una din Romgaz de până la 3,1 miliarde lei și IPO-ul CEC Bank — descrisă în raport drept cel mai solid candidat din portofoliul public. Dar raportul vine și cu un semnal de alarmă: CFR Marfă intră în faliment pe 31 mai 2026, TAROM are termen ireversibil la sfârșitul anului, iar cele 22 de companii acumulează datorii bugetare de 4,2 miliarde de lei. Ceasul bate.

Statul vrea să vândă pachete la Hidroelectrica exact când prețul este la maxim istoric. De ce ar fi diferit de data aceasta și ce se întâmplă cu prețul acțiunii dacă oferta se concretizează?
Ce spune Liviu Popescu, jurnalist, la Ziarul Financiar, pentru Aleph Business?

„Nu cred că ar fi diferit, pentru că vorbim de o schiță, nu de un plan”, răspunde Popescu. Jurnalistul Ziarului Financiar subliniază că documentul propus de cabinetul vicepremierului Gheorghiu este mai degrabă o schiță xeroxată din care nici nu poți copia, nu un plan operațional. Noutatea este că pentru prima oară scrie negru pe alb că statul vrea să vândă și cât anume. Mecanismul ales — plasamente private accelerate, ABB-uri — este cel mai rapid mod de a face rost de bani la buget, iar fondurile de pensii private Pilon II arată deja apetit. Cât despre impactul în piață, Popescu avertizează: „Ar fi de așteptat să vedem o reacție negativă, reflectată prin scăderea prețului.” La pachete mari, investitorii cer discount, iar istoria confirmă — când Fondul Proprietatea a realizat vânzări din Petrom, prețul acțiunilor a reacționat cu scăderi semnificative.

CEC Bank este evaluată la 5,4 miliarde de lei și pregătește IPO în trimestrul 4. Cât de realist este calendarul și ce riscuri are listarea unei bănci de stat în acest context?

„Sunt foarte mici șansele ca CEC Bank să fie listată până la finalul anului”, spune Popescu. Motivul principal este ceasul politic care ticăie: stabilitatea actualului guvern este în discuție, iar anul viitor urmează schimbarea. Jurnalistul Ziarului Financiar punctează că entuziasmul investitorilor ar trebui temperat de retorica „nu ne vindem țara”, deja prezentă în discursul principalului partid care urmează să preia guvernarea. Opoziția vizibilă reduce și mai mult șansele ca vreo listare din documentul propus să se realizeze pe mandatul viitorului guvern. Singura fereastră reală rămân ABB-urile — plasamentele accelerate din Hidroelectrica și Romgaz — care se pot executa fără probleme în perioada următoare, tocmai pentru că timpul nu joacă în favoarea lui Bolojan și a doamnei Gheorghiu.

Titlurile zilei

România activează mecanismul civil european
A treia zi de conflict în Orientul Mijlociu

Termenul PNRR este august 2026. Dacă Guvernul livrează cele trei companii la limită, dar calitatea tranzacțiilor este slabă — am bifat un jalon sau am ratat o oportunitate?

„Nu mai e vorba de listări până în august”, clarifică Popescu. Oana Gheorghiu a declarat la Ziarul Financiar că a renegociat cu Bruxelles-ul — cerința este acum restructurarea, nu listarea. Paradoxul este evident: ca să fie listată, o companie trebuie să fie sănătoasă, iar Guvernul mizează pe companii care nu sunt toate sănătoase. Jurnalistul ZF ridică însă o întrebare mai profundă: banii din vânzare se duc în pensii și salarii, nu în infrastructură sau investiții. „O vânzare de 5% din Hidroelectrica cu banii încasați la stat înseamnă că Hidroelectrica nu face nicio investiție, nu încasează niciun ban.” Compania rămâne puternic dependentă de condițiile meteo — anul trecut, cel mai secetos din istoria României, profitul a scăzut. Romgaz acumulează promisiuni peste promisiuni, iar Elnut stă pe loc. Popescu conchide că PNRR-ul este împins în față ca un criteriu formal, „pentru că Executivul nu este suficient de matur să gândească cu propriul cap.” Alternativa reală ar fi majorări de capital, care ar lăsa banii în companii pentru investiții.