CUM ÎȚI ALEGI CEO-UL DE ȚARĂ? Răzvan Rada, Director General, Head Hunting IT: Un CEO sau un președinte de țară nu trebuie să fie perfect. Iluzia perfecțiunii e dăunătoare

• Președintele asigură bunăstare cetățenilor și respectarea drepturilor.
• CEO-ul are ca obiectiv principal maximizarea profitului.
• În 2014, economia avea 10 companii cu afaceri de cel puţin 1 mld.lei.
• În 2024, România avea 60 astfel de firme și grupuri de firme.
• Din 2014, capitalizarea şi numărul de investitori BVB s-au triplat.
• Companiile listate la BVB erau evaluate la 133 mld. lei.
• Circa 75.000 de investitorii erau la BVB la final de 2014.
• Peste 10 ani, numărul a ajuns 210.000 investitori.
• În 10 ani, PIB per capita crește la +18.400 euro.
• În 2014, PIB per capita era sub 8.000 euro.
• România are un deficit de 1,58%/PIB în primele două luni din 2025.
• Guvernul și-a asumat un deficit de 7% în acest an.
• Rata anuală a inflației urcă în luna februarie 2025, până la 5,02%.
• Din 2014, PIB-ul a crescut de la 150 mld. € la 350 mld. €.
• Datoria publică a crescut de la 39% din PIB la 54%.

Pe ce criterii îți alegi președintele?

Americanii l-au votat pe Trump CEO de țară și pe Musk în dreapta lui. Românii aleg emoția cea mai puternică. Anti-sistem.

Ești pregătit să culegi roadele din țara ta? Să faci profit? E diferența dintre durere-n PIB și investiție. Dintre CV și fișa postului. Dar și dintre statul companie și statul de drept. Președintele are-n fișa postului respectarea drepturilor tale, promovarea intereselor naționale și bunăstarea TA. Un CEO de țară își satisface acționarii și aduce profit.

De câte tururi e nevoie ca să se-nteleagă mesajul?

Ce spune Răzvan Rada, Director General, Head Hunting IT, pentru Aleph Business?

Cel putin aparent, SUA tinde a începe să arate ca un stat-corporație, adică tranzacțional. Care ar fi diferențele față de statul-democratic cu care eram obișnuiți să-i privim? Cum ne situam în România?

„Este un subiect de actualitate și mă bucur că îl aduceți în discuție, pentru că poate cu toții suntem puțin confuzi în legătură cu ce se întâmplă la ora actuală în lume. Și aparent, se pare că a fost reactivat un concept mai vechi, cel de stat corporație. Care vine în opoziție cu statul democratic.

Există politicieni, dar și oameni de afaceri, care consideră că statul democratic, în contextul actual, împiedică progresul, urmarea noilor tehnologii, care, după cum știm, se dezvoltă cu o viteză mult mai mare față de invențiile și tehnologiile precedente. Prin urmare, acești susținători ai așa-numitului stat, companie, consideră că statul democratic, clasic, începe să fie o frână și un pericol la adresa dezvoltării”, spune el.

„Diferențele între cele două sunt destul de mari. Statul democratic, bine, nu vorbim de o democrație absolută, dar cel puțin, așa cum îl cunoaștem noi, are câteva mecanisme de control și verificare foarte importante. Cum ar fi, de exemplu, presa. Iată, suntem la o emisiune de televiziune. Apoi justiția, apoi ONG-urile și apoi oamenii de știință, care, de regulă, se ocupă de studiul și aflarea adevărului.

În statul corporație, cel puțin aceste patru instituții încurcă politicianul, de fapt conducerea statului, în luarea unor decizii rapide. Trebuie să fim sinceri că, uitându-ne la situația actuală din Statele Unite, observăm că multe măsuri, și nu vreau să politizăm sau să intrăm în chestiuni ideologice, însă observăm că multe măsuri, într-adevăr, vizează presa, universitățile, justiția și ONG-urile. Și atunci, bineînțeles că ne vine în minte acest concept de stat-corporație”, adaugă el.

„În ceea ce privește România, încă suntem un stat democratic cu puncte tari și puncte slabe, parte a Uniunii Europene. Nu cred că, deși aparent, din punctul meu de vedere, se observă niște tentative de a schimba această democrație și poate chiar unele atacuri, nu cred că, atât timp cât facem parte din Uniunea Europeană, există riscul să devenim un stat-corporație. Prin urmare, e foarte important să susținem o justiție independentă, o presă liberă de investigație, să credităm profesorii universitari și oamenii de știință și să nu discredităm ONG-urile. Știm că unele din ele au finanțări ciudate, dar per ansamblu trebuie să credem în aceste instituții, astfel încât statul democratic să aibă mecanisme de control.

Lucrul acesta nu există în corporații, în mediul privat. Deși eu cred că până la un moment dat putem face niște comparații între o corporație și un stat, întrevine acel moment în care lucrurile se despart.

Ce trebuie să facă statul cu finanțele țării astfel încât să se comporte ca un manager de companie ce aduce profit?

Uitați, acesta este un exemplu în care într-adevăr putem să ne inspirăm din mediul privat atunci când vorbim de mediul public. Și eu o să vă dau un exemplu.

În ultimii 2-3 ani România a implementat un sistem, adică și este în curs de implementare, un sistem digitalizat în domeniul economic destul de amplu. Știți că începând cu 1 ianuarie 2025 firmele chiar sunt obligate să predea către ANAF absolut toată baza de date contabilă. Contabilii depun mari eforturi pentru a se conecta și pentru a respecta cerințele ANAF în materie de colectare a acestor date. Avem apoi și acel sistem RO e-Factura. Deci iată că statul a început să se digitalizeze destul de mult, chiar mai mult decât în unele țări din Uniunea Europeană”, continuă el.

„Ce ar trebui să facă statul, apropo de inspirația care poate veni din mediul privat, este să înceapă să analizeze aceste date strânse și să ne arate că efortul acesta național a meritat. Adică, de exemplu, să vedem progrese în materie de colectare a TVA-ului. Pentru că statul deține la ora actuală toate bazele de date, sau începe să dețină toate bazele de date ale companiilor. Ar trebui să își îmbunătățească partea aceasta de analiză și de colectare a impozitelor și taxelor, unde suntem deficitari. Dar aș miza pe un parteneriat și nu pe o relație conflictuală cu mediul privat.

Ce defecte trebuie să aibă un CEO?

E o întrebare total surprinzătoare și neobișnuită, dar e bună întrebarea. Din ea aș scoate câteva teme. Un CEO sau un președinte de țară nu trebuie să fie perfect. Iluzia perfecțiunii e dăunătoare. Doi la mână. Un director general sau un președinte poate avea un defect care, într-un anumit context, poate să devină un punct tare. În al treilea rând depinde de acționarii unei companii sau de cetățeni. Depinde de ce defect pot tolera.

Deci e ca și în viață. La urma urmei alegi defectele cu care poți conviețui și te bucuri după aceea de punctele tari ale persoanei respective sau ale companiei respective sau ale țării respective.

În momentul în care îți alegi președintele sau conducătorul de țară, e bine să mergi pe emoție?

Se zice că votăm emoțional. Dar să știți că emoția nu este dușmanul rațiunii. Din punct de vedere evolutiv, emoția încorporează multă istorie și este un fel de evoluție încarnată în noi. Deci emoția, faptul că mai avem instincte, nu este un lucru rău. Dar aș merge pe un dozaj bun între emoție și rațiune”, spune el.