Winecentziatul. Tăria alcoolică

Alcoolul din vin este unul din produsele fermentației alcoolice, alături de CO₂, arome și căldură reziduală. Cu cât strugurii conțin mai mult zahăr, cu atât putem obține o tărie alcoolică mai mare în vinul final, dacă vinificăm în sec. Recapitulând din episoadele anterioare, zonele cu climat mai călduros fac ca strugurii să acumuleze cantități de zaharuri mai mari, deci cam din aceste zone putem obține vinuri cu tărie alcoolică mai mare (vă reamintesc: strugurii negri se simt bine aici). Fenomenul de încălzire globală și-a pus deja amprenta pe acest aspect. În zonele mai reci, strugurii albi sunt regi, aciditatea lor e mai mare, dar nivelurile de zaharuri acumulate sunt mai mici, deci tărie alcoolică ceva mai redusă. Alcoolul, pe palat, îl percepem mai mult tactil și, cu toate că este mai puțin dens decât apa, îl simțim ca fiind mai vâscos, mai uleios. Cu cât tăria alcoolică a vinului e mai mare, cu atât percepem o senzație mai intensă de încălzire pe palat. Legislația impune ca pe etichetă să fie menționată tăria alcoolică a vinului. Aceasta se exprimă în % abv. Un vin liniștit are, de regulă, o tărie alcoolică între 11% și 14%, existând exemple dincolo de ambele capete ale intervalului. Un vin spumant între 11–13% abv, iar un vin fortifiat între 15–22% abv. Atenție pentru dietă: 1% abv conține 7 kcal/100 ml. Deci un pahar de vin de 150 ml a cărui tărie alcoolică este 13% abv conține cca 140 kcal. Mâncăm sau bem? Vinuri cu tărie alcoolică mică: Moscato D’Asti, unele Rieslinguri din Germania
Vinuri cu tărie alcoolică ridicată: Châteauneuf-du-Pape, Barolo, Amarone della Valpolicella, precum și multe vinuri roșii din zone vitivinicole ca Dealurile Munteniei și ale Olteniei, Colinele Dobrogei.