Astăzi vorbim despre soiul Montepulciano, soi de struguri negri, intens plantat în mai multe regiuni din Italia: Abruzzo și Marche.
Și ca să evităm orice confuzie, neapărat de reținut: Montepulciano este un soi de strugure și este total diferit de Vino Nobile de Montepulciano (despre care am vorbit în episodul cu Sangiovese), care este un vin produs preponderent din soiul Sangiovese, în orașul Montepulciano din Toscana. Clar?

Ca soi, se simte bine lângă Mediterana, îi place căldura și are o foarte bună rezistență la secetă. Cu alte cuvinte, se acomodează perfect în zone unde alte soiuri ar fi într-o stare avansată de stres. Se coace târziu, menținându-și însă aciditatea și este capabil să dezvolte arome complexe. E modelul perfect al soiului ce se adaptează la fenomenul de încălzire globală. Preferă soluri care pe lângă calcar conțin și ceva argilă și care prin capabilitatea de a reține apa, îi asigură necesarul hidric în sezonul vegetativ.

Vinurile se disting printr-o culoare rubinie intensă, arome de fructe negre (cireși, prune, mure), condimente dulci completate prin maturare în butoaie de stejar cu note de cacao, tabac și piele. Aciditatea și taninurile sunt medii, iar corpul mediu spre plin, făcând vinul mai accesibil și mai ușor de consumat atunci când este tânăr.

Titlurile zilei

Există însă și exemplare unde accentul s-a pus și pe intensitatea și concentrația aromatică (etichetate Riserva), unde strugurii au fost culeși mai târziu, au taninuri mai pronunțate, și pot beneficia de potențial de învechire.

Gastronomic, este un vin foarte versatil fiind un partener ideal alături de pizze condimentate, brânzeturi maturate (Pecorino, Manchengo), paste cu sos de carne sau roșii, tocănițe de vită sau vânat și de ce nu, chiar feluri românești: sarmale cu carne, pastramă de oaie, mici sau cârnați afumați.