Vinurile orange sunt vinuri albe produse folosind tehnologia pentru vinuri roșii (ne aducem aminte, culoarea vine din pielița strugurilor, nu din portocale, așa cum sugerează numele).
Deși pare a fi o tendință nouă pe piață, acest stil de vin are o istorie ce datează de mii de ani. Georgia pare a fi leagănul vinului orange, acesta fiind produs în niște amfore îngropate în pământ, numite qvevri. Deși nu a fost foarte popular în secolul XX, a renăscut după anii 2000 din dorința consumatorilor de a explora gusturi și arome noi. Țări ca Italia și Slovenia și-au creat un renume producând aceste vinuri la nivel de artă.

Materia primă sunt strugurii albi. După zdrobire, mustul acestora stă în contact cu pielița în timpul fermentației alcoolice pentru zile sau chiar săptămâni, timp în care mustul extrage ceva culoare (orange sau chihlimbar), taninuri (da, sunt și în pielița strugurilor albi) și capătă și o altă textură.

Vinul final este mai puțin fructat decât unul alb convențional, dar mai complex, cu arome de fructe deshidratate, nuci, ceai, miere. Este mai robust, ușor tanic și amărui, corpolent. Practic, este o punte între vinul alb și cel roșu, fără a fi roze.

Titlurile zilei

România activează mecanismul civil european
A treia zi de conflict în Orientul Mijlociu

De multe ori este confundat cu vinul natural, dar nu este obligatoriu să respecte și acest concept, întrucât multe vinuri orange beneficiază de unele intervenții în cramă, inclusiv, în unele cazuri, maturare în butoaie de stejar.

Se servește răcit la 12–14°C, în pahar de vin alb, cu un bol puțin mai generos pentru a-și etala mai bine aromele.

Un vin complex, deosebit de versatil din punct de vedere culinar, perfect cu preparate din bucătăria orientală sau asiatică, brânzeturi maturate, dar și cu bucătăria românească: zacuscă, telemea, brânză de burduf, tochitură, sarmale sau… o mămăliguță cu brânză și smântână.