Să-ți fie bine! Trist pe viață

De ce ești trist pe viață? Mă uit la tine și te văd și te aud. Te văd în imensa ta nemulțumire și aud neputința ta. Stai. Nu era invers? Te văd în neputință și te aud în nemulțumire? Nu și la tine. Fiindcă tu duci războaie cu toată lumea, doar pe terenul tău, doar în condițiile tale, doar privind repetat, dai lumi, dai lumi de știre că și azi ai câștigat.

Mă bucur pentru tine. Mult! Dar să știi că tot ce ai câștigat azi, a fost începerea unui nou război inutil. Cu cine te lupți? Cu tine și cu toți zeii. Te lupți cu Alpan, cu Laran, cu Thalna, cu Turan, cu Nortia și cu Mari, cu Aplu, cu Ani, cu Voltumna și Cautha. Cum cine sunt toți ăștia? Zei. Ce zei, ce zei? Zei ai mitologiei etrușce. Mitologia etruscă este încă nedescoperită fiindcă alfabetul etrusc este o enigmă.

O enigmă este și tristetea ta. Cu ce te lupți? Cu frica de intuneric. Că deaia dormi cu lumina aprinsă. Cu frica de cuvinte. Ca deaia alegi să nu vorbești sau să votezi. Dacă vreodată cineva o să-și dea seama ce ai votat o să fi on pericol. Trist ești nu doar pe viață ci și pe dinamica ei. Înlocuiește cuvântul “deaia” cu de aceea și vei avea un prim răspuns. Ești trist fiindcă ești needucat.

Needucat și nervos? Tu ai zis nervos eu am spus needucat. Nu uitat te rog: nu esti un Zeu, ești doar un om. Tristețea ta poate fi patologică. Nu există pastile anti tristețe care să nu dea dependență. În schimb există gânduri care te ajută și te echilibrează. Nu pastilele te fac puternic. Ele sunt doar o iluzie.
Gândurile pot deveni pentru tine, momenda principală de schimb în interiorul Universului tău echilibrat!

Echilibrat este cuvântul pe care îl cauți.
Tristețea nu conține echilibru. Când tu refuzi echilibrul, refuzi fericirea. Să ai atât de multă dorința de sabotaj, încât să privești tristețea ca pe fericire, ține de frica de anormalitate. Este complicată normalitatea fiindcă te face invizibil.

De ce îți dorești să fi vizibil în tristețe, in loc să fi invizibil în normalitate?