Eu….eu al cui sunt? Cum al cui al nostru!
Mama și Tata rămân părinții tăi. Chiar dacă noi ca adulți nu ne intelegem.
Pe mine cine mă ia de la școală azi? Eu vin astăzi să te iau, că este săptămâna mea și săptămâna viitoare Mama.
Cu cine îmi fac lecțiile azi? Cu Mama când stai la Mama, cu mine când stăm împreună!
De ce cu Mama mă înțeleg la lecții si cu tine mă cert? Fiindcă poate Mama nu are atât de mult de munca, așa cum am eu și îi mai rămâne răbdare! Simți că dai vina pe Mama pentru lipsa ta de răbdare?
Categoric nu, am spus doar că poate are mai mult timp pentru tine.
Si dacă Mama are mai mult timp pentru mine, decât tine, de ce ții neapărat să mă iei la tine? Doar că să bifezi că după divorț îți faci treaba de Tată?
Te iau la mine fiindcă există o decizie judecătorească în care se spune așa: minorul stă o săptămână la Părintele 1 și o săptămână la Părintele 2 și fiindcă te iubesc.
Mă iubești dar nu ai răbdare sau timp pentru mine și atunci de ce nu mă lași să vin când simt la tine? Fiindcă Mama ta ar câștiga mult prea mult timp cu tine și în final tu ai alege să stai doar cu ea!
În seara asta unde dorm? La Mama când stai la Mama, la mine când stai la mine!
Mâine dimineață cu ce hăinuțe mă îmbrac? Cu cele curate mereu indiferent unde stai!
De ce hăinuțele mele miros a închis? Este o părere. Indiferent unde stai hăinuțele tale miros o curat. De ce nu pot fi un copil care să aibă 2 părinți care să se înțeleagă? Și se lasă tăcerea.
Copilul împărțit suferă în tăcere. El se îngrașă, ascunzând emoțiile sub tone de mâncare. Se umple de bube, fiindcă emoțiile îi ies prin piele, îi cade parul, i se rup unghiile, miroase a transpirație, indiferent cu ce se dă la subraț, se bate la școală, fură, minte, fumează și ajunge să se drogheze și să consume alcool doar ca să uite că nu are o familie.
De ce copilul trebuie să sufere pentru mândria voastră?
Advertisment