Să-ți fie bine! Bolnavul

Ce ai de gând să faci cu fricile tale? Să le observi în tine cum cresc sau să le ucizi ca pe viperele atacatoare?

Si primul răspuns este: sa le ucizi. Iar sabotajul vine acum: pot eu oare să ucid frica???
Dacă frica face parte din mine, o pot eu îndepărta?

Trezește-te. Te rog. Scutură-te de gândurile toxice și luptă pentru tine, în sănătate și dreptate. Dimineața pentru tine, tebuie să fie transformată din startul toxicomanului de frică, în startul omului fără frici. Tu în prezența friciii ești doar un toxicoman. Metaforic vorbind. Și cu mult drag îți spun și de ce: lași creierul să se hrănească cu frică, să evolueze în frică, să te consacre în frică, să te îndepărteze de familie și prieteni…tot în frică.

Ce spune bolnavul diagnosticat cu Tulburare de anxietate, am ales să trăiesc în frică findcă nu știam o altă formă de a trăi. Ce spune familia anxiosului? Este adevărat „Trăiește in frică”dar nici nu vrea să trăiască altfel. Ii place frica.

Îți place frica sau frica te place pe tine. In suflerul tău, frica si-a făcut sălas. Așa cum Impăratul Iustinian în 529 a închide academia ateniană și ulterior a codificat dreptul roman revitalizant societatea, așa frica îți oferă iluzia doar a unui singur mod de viață. Frica nu este Impăratul absolut, iar tu nu ești un Imperiu. Și între noi fie vorba, nu ești un Imperiu fiindcă nu vrei. Creierul tău poate mai mult decât să stea în frică.

Repet întrebarea că poate nu am vorbit răspicat: ce faci cu grijile tale? Am zis griji în loc de frici. Știu bine că tu vezi frica fix ca pe o grijă. Grija de tine ai inlocuit-o cu grija pentru detalile ce te țin in confort. Confortul este seductiv, tu în frică nu mai seductiv. Cum ești? Eeee cum ești: speriat!
Speriat de viață. De tine. De familie. De prieteni de responsabilități.

Ce te enervează și de ce: zgomotele mici repetitive. De ce te scot din minți? De frică! Si vin și te întreb: Cum îți schimbi viata de frică?