Are tot ceea ce ti-ai dorit, inclusiv tonul vocal la care ai visat, mirosul la care ai râvnit, sânii pe care nu i-ai avut niciodată. Nu tu! Ea! Zâmbesti! Stiu că zâmbești! Fiindcă te ascunzi in spatele unei idei: tu ești cel mai nefericit om de pe pământ, 2mai amărât decât tine nu există om pe lumea asta. Până de curând cànd auzeai că striga cineva in gura mare Amărâtule, te intorceai imediat. Dar a apărut ea, cu parfumul ei bun, cu zâmbetul cald, cu 3sexul de calitate, cu dorința de a fi cu tine și in tacere, cu farmecul ei total.
Te-ai regăsit in ea, la fel ca și în prima relație din adolescentă. Cu bucurie. Tremuri să o vezi și să o iubești și nu te simti vinovat de nimic. Iubești cu patimă. Dar oare știi ce iubești? O femeie ce are poate meseria de amantă. Asta înseamnă că tu reprezinți Jobul, nu omul. Iar omul pe care chiar îl iubește, tu îl vezi mult sub tine.
Advertisment
Ce îi oferi amantei? Timpul? Sexul? Bucuriile tale? Banii tăi? Și ea ce oferă? Privirea, tonul, atitudinea. E de înțeles.
Dar ce te faci când amanta se îndrăgoște de tine? Iar tu devii centrul universului ei? La final de poveste ea îți devine soție și da la un moment dat o vei înșela cu o altă amantă. Căci tu în mod real, ești făcut să înșeli, să minți, să furi, să induci în eroare, să critici, să desfintezi fericirea.
Amanta ta este încă o victimă, a colosalului, fabulosului, omnipotentului, rafinatului, genialui….tu! Și locul ei o să fie luat de către cine? De? Hai că zici bine: alta la rând! Dar sa fie diferită! Alt păr, alti ochi, altă voce, alta forma a sanilor, alta femeie.
De ce ai nevoie de amantă când tu defapt ești atat de singur chiar și lângă ea!
De ce mai strici viața unui om? La ce bun?
Când tu în mod real ai fost amantul amantelor și mereu ai făcut aceiași greșeală: te-ai mințit!
În cate amante te regăsești? În prima sută sau în prima mie, nici macar una să te fi marcat? Dar tu pe câte ai marcat?