Siguranța de sine nu este o calitate de lider
Advertisment
Ne atrag liderii puternici.
Ne atrage siguranța lor de sine, aparenta lipsă de vulnerabilitate, ne place hotărârea cu care iau deciziile.
Suntem oameni, și e uman să fim nesiguri. Lumea din jur se schimbă mereu, organizațiile se schimbă mereu, societatea și relațiile noastre se schimbă mereu. Chiar și gândurile și emoțiile noastre se tot schimbă.
Într-un context ca ăsta, nu este atrăgător să ne uităm la oameni care nu resimt nimic din această nesiguranță?
Nu pare că ei știu ceva ce noi nu știm? Nu e mai ușor să ne lăsăm pe mâna lor?
Pare că e. Dar realitatea nu e chiar așa.
Siguranța de sine ar trebui să ne alarmeze, nu să ne atragă. Fiecare om care învață continuu știe că nesiguranța e parte a procesului. Știe că a fi mereu sigur pe tine maschează ceva. Ori nesiguranță, ori lipsa emoțiilor, ori lipsa abilităților. Poți să ai momente de siguranță, dar ele sunt infinit mai rare ca cele în care trebuie să cântărești situația.
Oamenii prea siguri pe ei ne pot duce ușor în direcții total greșite, spre dezastre.
Modelele de leadership au nevoie de o schimbare.
Nu trebuie să căutăm oameni care ne sunt superiori, ci oameni care ne pot înțelege și care ne pot ajuta.
Viața nu este simplă și nici alegerile noastre nu sunt. Indiferent cine ne conduce, complexitatea lumii va rămâne la fel. Iar aici pictatul în alb și negru, simplificarea și puterea nu au cum să ne ajute.
Putem mai mult de atât. La noi în organizații. Și în societate.