Pandemia ar fi putut să ne învețe multe lucruri despre control.
Advertisment
De exemplu, situația nouă ar fi putut să ne forțeze să avem încredere în oameni, pentru că este greu să controlăm ce fac aceștia, când nimeni nu se uită la ei.
Doar că nu s-a întâmplat asta. Unul dintre primele gesturi ale celor care practicau micromanagement și control a fost să caute tot felul de unelte și sisteme de monitorizare a angajaților.
Și nu, scopul nu era bunăstarea oamenilor și preocuparea pentru cum se descurcă ei în această nouă situație, ci mai degrabă respectarea regulilor și menținerea efortului și la distanță.
Și aici vine partea cu ce am putea învăța.
Un articol publicat pe Harvard Business Review ne spune de un studiu interesant, care a monitorizat performanța a 200 de oameni care lucrează remote.
Concluzia studiului este că monitorizarea strictă a oamenilor face ca aceștia să încalce regulile mult mai des și să facă orice ca să fenteze sistemul.
Cu cât oamenii sunt monitorizați mai strict, cu atât ei se simt mai puțin responsabili pentru acțiunile lor și își asumă comportamentele într-o măsură mai mică.
Altfel zis, neîncrederea și obsesia controlului nu sporesc, ci scad performanța și generează comportamente nedorite, care altfel nu ar apărea.
Nu poți monitoriza un om 24 din 24. Sau, chiar dacă ai putea, asta nu ți-ar aduce nimic în plus.
Nu ar fi mai util pentru toată lumea să învățăm să acordăm și să primim încredere? Chiar dacă este greu la început?