În 1956, guvernele Franței și a Regatului unit s-au hotărât să contruiască un avion supersonic numit Concorde. Costul era inițial estimat la 100 de milioane de dolari. Deja de la început și-au dat seama că realitatea este foarte diferită de plan și costurile tot creșteau.
Advertisment
La un moment dat și-au dat seama că proiectul nu mai e viabil economic și chiar dacă reușesc să construiască aeronava, acesta nu că nu își va recupera costurile, dar va genera pierderi.
Guvernele nu s-au oprit și au mai investit multe milioane, ca apoi Concorde-ul să producă pierderi timp de 30 de ani, când a fost oprit definitiv.
Cazul asta ne-a arătat că există o eroare logică în creierele noastre care generează această capcană, descrisă ca sunk cost fallacy sau, am putea spune, “apa sâmbetei”.
Suntem dispuși la nivel individual și organizațional să nu ne oprim din activități în care am investit prea mult, pentru că simțim că dacă ne-am opri pierderea ar crește.
La nivel individual așa ajungem să stăm în relații și joburi care nu ne plac. Pentru că am investit prea mult ca să ieșim pur și simplu.
La nivel organizațional așa se ajunge să se tot invească în proiecte falimentare, pentru că există convingerea că deja s-a plătit un cost prea mare ca să se oprească.
Probabil asistăm acum la un astfel de moment. rușii își dau seama că acele costuri care vin cu războiul o să fie foarte, foarte mari, dar se gândesc că au investit prea mult. S-a inestit ego, bani, s-au investit vieți, s-a investit aparatură. Iar aceste investiții trebuie să fie recuperate.
Când avem o noapte sub amenințare de explozie nucleară și pe lângă asta există un psihopat cu degetul pe un alt buton nuclear, aș vrea să cred din tot sufletul că rațiunea va învinge și nebunia se va opri.
Apoi îmi aduc aminte că proiectul Concorde s-a finalizat și a fost menținut. Sau mă uit la oamenii care continuă să arunce propaganda rusă în noi, deși au refugiați la câțiva metri de ei, care îi pot spune că ei au fugit de “eliberatori”.
Aș vrea să fiu optimist, dar cred că va fi mai rău, înainte să fie bine.
Până atunci putem fi mai atenți la cei din jurul nostru și putem să fim mai echilibrați, mai chibzuiți și mai tolerați, ca să nu mărim și noi costurile deja prea mari a acestui război.