Ani de zile companiile, băncile, statul și economia în ansamblu, s-au plâns că nu au bani și de aceea nu putem crește din punct de vedere economic.
Advertisment
În anii 90, firmele făceau orice pentru bani, pentru că primii patroni au ieșit din comunism fără capital. Băncile și statul trăiau din inflația mare și, oricum, băncile nu prea dădeau credite. Este adevărat că aveam o problemă cu finanțarea în valută. Din 2000, situația a început să se mai schimbe, au venit multinaționalele, au început să vină mulți bani din afară. Plus că în țară au venit banii muncitorilor români, care au plecat la muncă în străinătate.
A urmat apoi criza din 2008, care ne-a pus la pământ. Liniile de finanțare în euro și dolari au dispărut peste noapte, iar liniile de finanțare in lei erau mai greu de găsit. După ce am ieșit din criză, piața s-a schimbat foarte mult. Banii europeni au început să se simtă în economie, salariile au crescut, PIB-ul s-a dublat, iar dobânzile la lei au scăzut enorm de mult, ceea ce a dus la creșterea creditelor în lei. Mai mult decât atât, finanțarea bancară a fost înlocuită de finanțarea prin credite furnizor, ceea ce a însemnat că firmele nu au mai avut nevoie de credit bancar. Deci, băncile au rămas cu banii din depozite, pe care i-au plasat în titluri de stat, și mai puțin în economie.
Cum stau lucrurile acum: chiar dacă suntem în criză, de fapt în crize, pe piață sunt bani, chiar prea mulți bani, așa că nimeni nu mai este flămând, nimeni nu se mai luptă pentru a face rost de finanțare. Spre exemplu, conform unei analize ZF, băncile au depozite de la companii mai mari decât credite acordate companiilor. Băncile spun că o bună parte din firmele românești nu sunt bancabile, nu au indicatori de solvabilitate pentru a lua credite. Dar ele funcționează foarte bine prin credite furnizor și mai mult decât atât, ajung să facă depozite la bănci, mai ales acum, când dobânzile sunt mari.
Pe de altă parte, deși are nevoie de bani la buget, statul are prea mulți bani. Altfel, nu se explică de ce celebrul program PNRR, îndeplinirea condițiilor lui este pasată de la un partid la altul, de la un ministru la altul. În doi ani, România a absorbit doar 600 de milioane de lei din PNRR, adică numai 0,3% dintr-un total de 142 de miliarde de lei, adică aproape 29 de miliarde de euro. Ce concluzie putem trage: avem prea mulți bani și nimeni nu se mai luptă pentru ei.