Din declarații, toate guvernele, toți politicienii susțin companiile românești, producătorii români și capitalul privat românesc.
Advertisment
Când vorbim de decizii și măsuri concrete, susținerea se schimbă. Pe primul loc sunt multinaționalele, de care guvernul ascultă, apoi urmează firmele de stat, pentru că de acolo vin businessul și angajările de partid, iar pe ultimul loc sunt microîntreprinderile, firmele românești.
Așa cum s-a întâmplat cu HoReCa, cu închiderea mallurilor sau acum și cu închiderea piețelor, acolo unde agricultorii și producătorii români își desfac marfa.
Deși nouă din zece firme din România sunt microîntreprinderi, toate deținute de români, puterea lor economică este mică și dispersată. Deși dau de lucru la 1,7 milioane de români, adică 40% din totalul angajaților din România, ponderea lor în cifra totală de afaceri din economie este de numai 30%.
La polul opus, primele 1000 de companii mari, care sunt în majoritate multinaționale, au o pondere de 51% în cifra de afaceri totală din economie, dar angajează numai 30% din numărul total de salariați.
Când mai dau câte un tur prin economie pentru a apărea la televizor, președintele Iohannis și premierul Orban se duc în primul rând la Dacia sau la Ford, printre cele mai mari companii din România. Dar nu prea i-am văzut să meargă să se întâlnească cu o microîntreprindere, să vadă ce mai face un mic antreprenor român, să-l întrebe cum o mai duce, mai ales când este criză economică, și ce ar putea face mai mult pentru el. Probabil că este prea puțin să te întâlnești cu numai 9 angajați, cât are maximum o microîntreprindere.
Capitalul privat românesc, și așa mic și în scădere de la an la an, este bun și susținut numai în programele de guvernare și mult mai puțin în realitate.
România are nevoie de multinaționale, dar și de companii românești, așa mici, cum sunt ele, mai ales în vremurile acestea de criză.
Nu de alta, dar o economie nu trăiește numai din multinaționale și companii de stat.