Aproape în fiecare zi cursul valutar leu/euro atinge câte un nou maxim istoric și este prilej de breaking news, în lipsa unor arestări de la DNA.
Advertisment
Spre exemplu, marti, 9 martie, BNR a afișat un curs de 4,8849 de lei pentru un euro, a cincea creștere consecutivă. Motivul acestei creșteri este legat de ieșirea unor investitori de pe piețele emergente, care își îndreaptă acum atenția și banii spre piața americană.
Dacă facem o comparație cu cursul valutar de la finalul lunii decembrie 2020, de 4,8694 de lei pentru un euro, rezultă o creștere de numai 0,31% în cele nouă săptămâni de la începutul anului. Adică nimic.
Dacă s-ar menține acest ritm, creșterea anuală a cursului ar fi de numai 1,8%, ceea ce ar fi extraordinar. În 2020, an de criză în care o bună parte din populație și-a scos banii din bănci și i-a schimbat în euro, creșterea cursului a fost de numai 1,88%.
Pentru economia României deficitele care se tot adună, această creștere de acum a cursului, dintr-un maxim istoric într-un maxim istoric, este mult prea mică.
Pentru cei care au credite la bancă, creșterea cursului nu contează, pentru că majoritatea împrumuturilor sunt în lei. Iar ROBOR-ul a scăzut cu 30% de la începutul anului și cu 100% față de acum un an.
Creșterea cursului valutar îi afectează pe cei care vor să-și cumpere un apartament, pentru că în continuare moneda de referință este euro. Iar dacă cursul crește, trebuie să împrumute și să dea mai mulți lei.
Pentru România, pentru business, chiar și pentru stat, orice creștere a cursului valutar de 2-3% pe an, în limita inflației și a dobânzilor la lei, este sănătoasă.
Este mai bine ca euro să crească în pași mici și constanți decât să stea pe loc o perioadă de timp iar apoi să ne explodeze în față printr-o creștere bruscă, așa cum s-a întâmplat în criza anterioară, când în șase luni a crescut cu 30%.
Așa că, la ritmul actual de creștere, ar trebui să ne bucure ca în fiecare zi să avem noi maxime ale cursului leu/euro.