Din păcate, industria continuă să scadă, consumul scade, inflația crește, puterea de cumpărare scade, angajările scad, iar piața muncii este la minimul ultimilor zece ani, așa că economia scade, iar recesiunea se instalează peste tot. Tensiunile geopolitice sunt la un maxim istoric, iar unora, adică politicienilor de la noi, cei care conduc România, li s-a urât cu binele. Suntem la un pas de o criză politică, iar, în aceste condiții, avem mari șanse să pierdem ce am câștigat în ultimii ani din punct de vedere economic. Și nimeni nu-i oprește. Cu toții stăm și aplaudăm cum ne aruncăm singuri în aer, de fapt cum ne aruncă în aer cei care au puterea politică. Toată lumea crede că datoriile se plătesc de la sine, că nu contează dobânda, că altcineva le plătește.
Advertisment
Indiferent cine ar veni la Palatul Victoria, se va confrunta cu aceeași situație. Dacă pierdem finanțarea de pe piața internă și, mai ales, de pe cea externă, nimeni altcineva nu ne poate finanța. Din fericire, avem un program de austeritate, dar și de creștere economică, cu Bruxelles-ul, pe care însă politicienii vor să-l arunce în aer, indiferent de ce va urma. Fără stabilitate politică, fără tăierea deficitelor, fără un echilibru macroeconomic, nu ne va finanța nimeni. Mergem pe o gheață extrem de subțire din toate punctele de vedere și, dacă vom cădea, vom plăti același preț pe care l-au plătit grecii în criza lor de acum 15 ani și de unde și-au revenit doar acum.