Cea mai mare problemă pe care o are România în acest moment nu este legată de creșterea prețurilor, inflație, creșterea dobânzilor, războiul din Ucraina, ci de finanțarea bugetului, adică găsirea de resurse financiare pentru a acoperi 140 de miliarde de lei, deficitul din acest an, plus datoriile anterioare care vin la scadență.

Piața internă a titlurilor de stat este extrem de tensionată, ceea ce a dus la creșterea exponențială a randamentelor, adică a dobâzilor efective de tranzacționare pe piața secundară, la 8,25% pentru titlurile de stat pe zece ani, cel mai urmărit indicator.

La șase luni, randamentele au ajuns la 6,8%, la un an la 7%, iar la 5 ani la 8,1%. Bineînțeles că inflația, care a ajuns la aproape 14%, este motorul din spatele acestor creșteri.

Titlurile zilei

POATE A.I. SĂ CREASCĂ PRODUCTIVITATEA COMPANIILOR?
CE-L REȚINE PE ANTREPRENORUL ROMÂN?
NVIDIA RAPORTEAZĂ PESTE AȘTEPTĂRI
BITCOIN E LA ALL TIME HIGH
CHATBOT-UL DĂ LECȚII MEDICILOR
DOJ CERE SEPARAREA CHROME DE GOOGLE

Ca să ia bani din piața internă, Ministerul Finanțelor trebuie să ofere discount-uri foarte mari. Deși rata cuponului, adică dobânda, este de 3,25% sau 4,25% cu tot cu discount-ul oferit, randamentul ajunge la 8-8,5%. Acum un an aceleași titluri de stat aveau un randament de 2-2,5%.

Chiar și la aceste randamente, câștiguri pentru cei care oferă bani, băncile și investitorii nu prea se înghesuie să împrumute statul. Băncile din România au deja seif-urile pline de titluri de stat, iar unele dintre ele le produc acum pierderi. Străinii au plecat imediat după izbucnirea războiului, iar dacă cumpără, cer randamente din ce în ce mai mari.

În aceste condiții, Minsterul Finanțelor trebuie să caute bani pe piețele externe, adică să ia împrumuturi în valută. Miercuri, Minsterul Finanțelor a ieșit din nou să se împrumute în dolari, unde va plăti o dobândă de 5-6%.
De la începutul anului, statul a luat două împrumuturi externe de 2,1 miliarde de dolari și 2,5 miliarde de euro.

În anii anteriori, când ne era bine și dobânzile erau mici, nimeni nu-și bătea capul cu împrumuturile publice pentru că în piață erau bani, iar datoria publică era de numai 35% din PIB. În numai doi ani, datoria publică a ajuns la 50% din PIB, deficitul bugetar crește în continuare, iar dobânzile au sărit în aer.

Sper să nu aterizăm într-un zid.