Piața de angajări la stat mi se pare fascinantă. Miercuri, am aflat că un asistent medical din Oradea a fost reținut de DNA fiind acuzat că ar fi primit mită în perioada pandemiei, circa 30.000 de euro, de la mai multe persoane, pentru a fi angajate la spital. În joc erau posturi de asistent medical și infirmier, iar pentru un post șpaga era între 1.500 de euro și chiar peste 10.000 de euro. Dintr-un alt caz, am aflat că angajații Direcției Agricole din Caraș-Severin puneau mână de la mână și îi dădeau șapgă în produse și bani directoarei de Resurse Umane din Ministerul Agriculturii, pentru ca aceasta să le furnizeze subiectele în cadrul unor concursuri de angajări la stat.
Directoarea a recunoscut acest lucru, pentru a scăpa doar cu închisoare cu suspendare, doi ani. Astfel de cazuri cred că sunt cu sutele și chiar cu miile într-un an, în România, când se dă mită, când se dau bani, pentru a te angaja la stat. Eu mă întreb însă de ce se dau aceste șpăgi, de ce lumea vrea să se angajeze la stat? În sectorul privat, companiile caută angajați cu disperare, nu vine nimeni la interviu cu zilele și săptămânile, clinicile medicale private au nevoie de asistenți medicali și infirmieri, dar nimeni nu se duce acolo. Toți vor să se angajeze la stat. Dacă pentru un post la stat dai 1.500 de euro, 3.000 de euro, 5.000 de euro, dacă nu chiar 10.000 de euro, în cât timp îți scoți banii, pentru că salariile nu sunt cu mult mai mari decât în sectorul privat? Dacă dai 5.000 de euro pentru un post de asistent medical, de unde și cum faci acești bani ca să-i recuperezi?
Aceasta este o realitate tragică: companiile private caută oameni cu disperare, iar pentru joburile la stat se dă șpagă.
Advertisment