Dulceag, aromat și nelipsit de pe masa de Paște. E vorba de stufatul de miel – o tocăniță tradițională de primăvară. Gustul care adună familia la masă și marchează, an de an, începutul sărbătorii.
Originile stufatului sunt legate de bucătăria rurală românească, unde oamenii găteau cu ceea ce oferea primăvara. Primele legături de ceapă și usturoi verde, apărute după iarnă, se combinau perfect cu carnea de miel. Astfel a apărut un preparat simplu, dar plin de savoare.
Alegerea mielului nu este întâmplătoare: în tradiția creștină, acesta simbolizează sacrificiul lui Iisus Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”. În același timp, tradiția are și o explicație practică –primăvara era momentul în care carnea de miel era cea mai accesibilă.
Prepararea începe cu bucățile de miel, care se spală și se porționează. Se pun la rumenit într-o oală sau tigaie adâncă, cu puțin ulei, până prind o crustă ușor aurie. Separat, se toacă ceapa verde și usturoiul verde, iar apoi se adaugă peste carne și se călesc câteva minute, până devin moi și parfumate.
Urmează roșiile sau bulionul, care dau culoare și gust sosului. Se adaugă apă sau supă, cât să acopere ingredientele, iar pentru un plus de aromă, unii pun și un strop de vin. Totul se lasă să fiarbă la foc mic, încet, astfel încât carnea să devină fragedă, iar sosul să se lege bine. La final, se adaugă verdeață proaspătă – pătrunjel sau mărar – și se potrivește gustul cu sare și piper. Unele rețete îl mută și la cuptor pentru câteva minute, ca aromele să se întrepătrundă și mai bine.
Servit cald, cu pâine proaspătă sau mămăligă, stufatul devine piesa centrală a mesei de Paște, mai ales în Muntenia și Oltenia. Fie că e pregătit în familie sau reinterpretat în bucătării moderne, el păstrează aceeași idee: simplitate, tradiție și gust autentic. Simplu și gustos… Paște Fericit!
Advertisment