Sigur îți amintești de curierul de pizza din Home Alone, alergând prin zăpada proaspătă și lăsând la ușă cutia cu „a lovely cheese pizza, just for me”. E una dintre cele mai simple dar iconice scene culinare din filmele de sărbători. O pizza doar cu brânză, fără mofturi, care devine, pentru Kevin, un mic Crăciun în sine: libertate, bucurie, un moment în care o felie aburindă înseamnă adăpost și confort într-o casă prea mare și prea tăcută.
Cheese pizza, în forma pe care o știm azi, apare în America secolului XX, odată cu imigranții italieni care aduc rețetele lor simple în cartierele din New York. Feliile mari și ușor de mâncat pe stradă devin rapid populare în oraș, iar mozzarella rămâne ingredientul principal. Cuptoarele industriale permit producția rapidă, iar New York ajunge să fie considerat locul unde cheese pizza devine standardul global.
Rețeta? Minimalistă și aproape ritualică. Făină, apă, drojdie, sare — aluatul simplu, dar elastic. Un sos din roșii zdrobite, un strop de ulei de măsline, busuioc și oregano. Iar apoi mozzarella, din belșug. Cuptorul încins face restul: marginile se umflă, brânza se rumenește ușor, iar mirosul devine o promisiune – aceea că in fața unei felii fierbinți, chiar și iarna se dă doi pași înapoi.
Cheese pizza e reinterpretată în toată lumea: în Napoli rămâne moale și elastică, în New York e subțire și pliabilă, în Chicago devine deep dish — o plăcintă decadentă, perfectă pentru serile reci. Dar peste tot are aceeași filozofie: puține ingrediente, dar foarte bune.
Și poate că, de fiecare dată când gustam o felie de pizza în mijlocul iernii, undeva în minte răsună replica lui Kevin. E o bucată de nostalgie, un moment în care copilăria și Crăciunul se întâlnesc din nou. Simplu si gustos, aşa ca.. pofta buna!
Advertisment