Dacă vrei să mănânci un cannoli bun….știi că trebuie să mergi în Sicilia. Puțini știu însă istoria preparatului. Sub crusta sa delicioasă….se ascunde o poveste picantă: originea sa are rădăcini erotice și ritualice.
Legenda spune că, în Caltanissetta, în timpul stăpânirii arabe, femeile din harem ar fi creat acest desert pentru a celebra virilitatea emirului lor.
În Grecia Antică, de exemplu, la festivalurile Thesmophoria dedicate zeițelor Persefona și Demeter, oamenii consumau prăjituri în formă de sâni, pentru a celebra fertilitatea și maternitatea. Această tradiție a fost preluată și adaptată de sicilieni de-a lungul secolelor.
Numele cannoli în sine provine de la „cannolu”, care în siciliană înseamnă „tub mic”. Pe vremuri, în timpul Carnavalului, când regulile religioase se relaxau, bărbații ofereau femeilor aceste deserturi pentru a sugera dorințele lor, într-un ritual care combina umorul, seducția și tradiția.
Cele mai „sfinte” și autentice CANNOLI se află în conventul Santa Caterina d’Alessandria din Palermo. În micul laborator ascuns al mănăstirii, cunoscut sub numele de I Segreti del Chiostro, călugărițele au perfecționat rețetele timp de secole, pregătind cannoli și alte dulciuri tradiționale cu o atenție aproape ritualică. Ai auzit de el și în The Godfather, unde fraza iconică „Leave the gun, take the cannoli” a făcut desertul aproape la fel de faimos ca mafioții săi sicilieni.
Prepararea cannoli-ului autentic este o artă în sine, care cere răbdare și atenție la detalii. Aluatul se face din făină, zahăr, unt și vin sau oțet, apoi este frământat până devine elastic și lăsat să se odihnească. După ce este întins, aluatul este tăiat în cercuri și rulat pe forme tubulare de metal, apoi prăjit în ulei încins până capătă o nuanță aurie și crocantă. Ricotta e bine scursă, amestecată cu zahăr, vanilie și, uneori, ciocolată sau fructe confiate. Desertul e umplut abia înainte de servire pentru a păstra textura crocantă a cojii.
Deși de-a lungul timpului s-au inventat variante cu ciocolată, pistachio sau chiar bacon și sirop de arțar . Și, în ciuda aromelor noi și variațiilor internaționale, inima lui rămâne aceeași – un simbol dulce, crocant și… puțin provocator. Simplu și gustos, pofta buna!
Advertisment