Eat me. Baccalà alla Vicentina

În Italia, fiecare regiune are preparatul ei „sacru”, iar pentru Vicenza, acesta este fără îndoială Baccalà alla Vicentina. Legenda spune că, în secolul al XV-lea, un negustor venețian pe nume Pietro Querini a naufragiat în apele reci ale Norvegiei. Pescarii de acolo i-au arătat cum conservau codul prin uscare — stoccafisso. Fascinat, Querini s-a întors acasă cu o încărcătură de pește și o idee care avea să schimbe pentru totdeauna bucătăria venețiană. Din acea întâmplare s-a născut un preparat legendar, în care peștele nordic s-a contopit cu delicatețea și răbdarea italiană.

Versiunea originală cere doar zece ingrediente — nici mai mult, nici mai puțin — și se prepară lent, timp de patru până la șase ore. Totul începe cu codul sărat, care se lasă la desărat două-trei zile, în apă rece schimbată frecvent. Apoi, se așază într-o cratiță peste un pat de ceapă rumenită încet în ulei de măsline, alături de lapte, anșoa, făină, parmezan și un strop de vin alb. Preparatul se gătește molcom, fără a fi amestecat — doar lăsat să respire sub capac, până când aromele se împletesc într-o textură cremoasă și catifelată.

Tradiția cere ca Baccalà alla Vicentina să fie servit cu polenta aurie, care absoarbe sosul mătăsos de lapte, vin și ulei, echilibrând sarea și onctuozitatea. În Vicenza, localnicii spun cu zâmbetul pe buze că „Baccalà fără polenta e ca dragostea fără sărut”. Iar vinul alb sec — de obicei un Soave local — completează perfect tabloul.

Atât de iubit este acest preparat, încât orașul are propria Confraternita del Bacalà alla Vicentina, fondată în 1987. Membrii ei păzesc rețeta originală cu devotament, o promovează în lume și organizează festivaluri dedicate acestei simfonii gastronomice.

Fiecare Baccalà alla Vicentina spune povestea unei lumi unite de ape: Norvegia aduce marea, Italia adaugă sufletul, iar timpul le topește într-un gust care nu se uită. Simplu și gustos. Poftă bună!