Lansată în 1966, seria Volvo 140 a reprezentat un salt uriaș pentru constructorul suedez și a pus bazele designului Volvo pentru următoarele două decenii. Volvo 140 a fost printre primele automobile de serie care au beneficiat de o structură cu zone de deformare programată și o celulă de protecție pentru pasageri. În 1966, Volvo a introdus un sistem de frânare împărțit pe două circuite independente, o soluție care a devenit ulterior standard în industrie. Pe parcursul carierei sale, Volvo 140 a primit tetiere, centuri de siguranță îmbunătățite și coloane de direcție deformabile, elemente rare la acea vreme. Liniile sale drepte și forma „pătrățoasă” nu erau doar o alegere estetică, ci contribuiau la vizibilitate excelentă și la utilizarea eficientă a spațiului interior. Seria era disponibilă în trei variante de caroserie: 142, un coupe cu două uși, 144, un sedan cu patru uși, și 145, un break cu cinci uși. Mulți istorici auto consideră că Volvo 145 a contribuit decisiv la transformarea break-ului într-o mașină de familie populară. Motoarele din seria B18 și B20 sunt renumite pentru robustețea lor, existând exemplare care au depășit un milion de kilometri fără reparații majore. Au fost produse peste 1,2 milioane de exemplare, ceea ce a făcut din seria 140 unul dintre cele mai de succes modele Volvo din secolul XX. Filosofia de design și siguranță introdusă de seria 140 a influențat modele precum Volvo 240, considerat unul dintre cele mai rezistente automobile construite vreodată. În anii ’70, autoritățile americane au folosit frecvent Volvo 140 în studiile privind siguranța rutieră. Rezultatele excelente obținute în accidente reale au contribuit la consolidarea reputației Volvo ca producătorul care pune siguranța pe primul loc. Astăzi, Volvo 140 este apreciată nu doar ca un automobil clasic, ci și ca unul dintre modelele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea standardelor moderne de siguranță auto.

Titlurile zilei