În 1999, într-un mic atelier din Italia, un om pe nume Horacio Pagani a reușit ceea ce părea imposibil: să construiască un supercar care să concureze cu Ferrari, Lamborghini și McLaren, fără să aibă în spate un gigant industrial. Așa a apărut modelul Zonda.
Advertisment
În 1992, afaceristul argentinian Horacio Pagani a plecat de la Lamborghini și și-a înființat propria companie, chiar sub nasul celor mai importante mărci auto italiene. Puțini ar fi crezut că va schimba percepția despre cum ar trebui construit un supercar.
Pagani, împreună cu legenda Formulei 1, Juan Manuel Fangio, a lucrat la schițele inițiale ale unei mașini sport cu motor central, care să fie incredibilă de condus și spectaculoasă din punct de vedere vizual.
Titlurile zilei
Horacio era hotărât să transforme acest model într-o operă de artă auto: interior capitonat, schimbător de viteze cromat și instrumente de bord unice.
Fangio a fost de acord să-i împrumute lui Horacio numele său pentru noul model, cu condiția ca acesta să fie echipat cu un motor Mercedes. Din păcate, Fangio a murit înainte ca mașina să fie prezentată la Salonul Auto de la Geneva din 1999.
Ca semn de respect, modelul a fost redenumit Zonda, după vântul cald care bate în Anzii argentinieni.
Tehnologia aerospațială a fost folosită pentru construcția ușoară a modelului Zonda și a influențat și estetica mașinii. Locul șoferului este poziționat în față, asemenea unui cockpit de avion supersonic.
Țevile de eșapament, în număr de patru, sunt grupate central, asemenea celor de pe o mitralieră Gatling.
Designul caroseriei este inspirat de monoposturile de Formula 1 și de avioanele de vânătoare. Sub capotă se află un motor V12 de 6 litri. Cea mai spectaculoasă versiune a fost Zonda R, care a stabilit un record pe circuitul Nürburgring în 2010.
Horacio Pagani a fost numit de multe publicații auto „un Da Vinci al constructorilor auto”. Modelul Pagani Zonda a fost urmat de Huayra, o mașină care l-a propulsat pe Pagani spre noi culmi ale succesului.