MFP vine cu Programul-Cheie 7. Felix Lucian Căprariu, președinte, PIMM B-IF: Mi-aș dori să văd programe care să ajute mai mult industria decât să ne gândim la obligația de decarbonizare. Dar ce să mai decarbonizăm? Că nu prea mai avem ce

• PC7 susține eficiența energetică în industrie.
• Firmele pot accesa până la 15 mil. euro/proiect.
• Programul acoperă echipamente pentru eficiență energetică.
• Solicitanții trebuie să dețină instalații incluse în EU ETS.
• Solicitanții trebuie să fie înregistrați în România.
• PC7 contribuie direct la obiectivele UE de neutralitate climatică.
• Apelul de proiecte este activ din aprilie 2025 și face parte din PNRR.
• Ghidul solicitantului este elaborat de Ministerul Energiei.

În contextul accelerării tranziției către o economie verde, firmele industriale din România se confruntă cu o dublă provocare: menținerea competitivității și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Programul-Cheie 7 vine ca un răspuns concret la aceste nevoi.

Lansat de Ministerul Energiei în 8 aprilie, PC7 susține modernizarea instalațiilor industriale incluse în sistemul EU ETS, prin finanțări destinate eficienței energetice și tehnologiilor CCUS (captare, utilizare și stocare a carbonului). Programul oferă granturi de până la 15 milioane euro per proiect, cu intensități de până la 65%, în funcție de dimensiunea companiei. Scopul este clar: reducerea consumului de energie și a emisiilor, în acord cu obiectivele climatice ale Uniunii Europene.

Ce spune Felix Lucian Căprariu, președinte, PIMM B-IF, pentru Aleph Business?

Cum evaluați capacitatea actuală a companiilor industriale românești de a accesa și implementa proiecte prin PC7, dacă luăm în calcul provocările legate de cofinanțare, complexitatea tehnologiilor CCUS și lipsa de expertiză în eficiență energetică?

„Programul de finanțare este o axă pe care, în momentul în care s-a înscris PNRR-ul, s-a gândit a se ajuta sectorul impactat de angajamentele pe decarbonizare. Față de momentul scrierii PNRR-ului, până la momentul în care se deschideau aceste programe, trebuia remodelată legislația națională. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. Avem aspecte legislative care îngreunează implementarea programului, și vă dau câteva exemple: obținerea acordului de mediu, obținerea acordului bancar de prefinanțare, obligațiile de dovedire a capacității de cofinanțare în etape de precontactare. Aceste lucruri trebuiau remodelate la momentul respectiv, înainte de deschiderea programului. Programul a mai a fost deschis cred că de două ori, din păcate a fost și va fi greu de accesat, pentru că nu s-au modificat lucrurile esențiale în funcționalitate.

El ar fi trebuit corelat cu fondul de garantare IMM, dacă discutăm de beneficiarii din sectorul acesta de activitate, dar totodată trebuia să luăm în calcul că toți cei care lucrează în zona industrială sau semi-industrială au angajamente bancare cu ipotecă sau gaj pe bunurile respective, lucruri pe care programul nu îl admite a fi prezent pe imobile pe care dorim să le finanțăm în vederea eficientizării sau să montăm echipamente în imobile care au ipotecă. Ca atare, el nu a funcționat. Am avut multiple discuții cu responsabilii acestui program, din păcate nu s-au găsit soluții datorită faptului că s-a notificat Comisia Europeană cu acest angajament și a rămas așa”, spune el.

„Cred că vom ajunge să mutăm acești bani. Ca să fiu real, vom muta probabil pe vreo altă axă datorită faptului că cei care într-adevăr aveau angajamentul de decarbonizare au făcut investițiile pe bugete proprii, pe împrumuturi bancare care au admis ipotecile și acest program va fi probabil un insucces mic al PNRR-ului. Eu așa îl văd. Ce vor face companiile în sesiunea asta? Va fi o nouă tentativă. Vom vedea probabil câteva cereri de finanțare, machetă în aplicație, vom vedea câteva proiecte depuse. În evaluare se va constata că nu îndeplinesc condițiile de conformitate și eligibilitate și o să o luăm de la capăt. Cum a fost și cu hidrogenul, cum a fost și cu programul Cheie 6. Cam aici suntem cu subiectul acesta.

Iar cu partea de decarbonizare, da, avem obligație de decarbonizare, dar nu avem strategia gata. Încotro ne îndreptăm. Unde vrem să ajungem? Nu știm. Așteptăm de la Secretariatul General al Guvernului să vedem noua strategie pe decarbonizare, să vedem Green Deal-ul, ce se întâmplă cu el și mai vedem după aceea ce facem și cu decarbonizarea. Însă, ce este important? Este că avem nevoie de finanțare a industriei. De ce? Pentru că discutăm de o perioadă dificilă în care atuul oricărui stat este legat de industrializare, care este corelat clar cu energia. Cu decarbonizarea lucrăm în paralel. Dacă ne uităm în scalarea obligațiilor de decarbonizare la nivel european pe statele membre, noi suntem în primele state, adică nu stăm prost. Asta nu pentru faptul că, vezi, doamne, eram atât de poluanți și am investit. Nu, pentru faptul că n-am fost poluanți că a dispărut industria.

Mi-aș dori să văd programe care să ajute mai mult industria decât să ne gândim la obligația de decarbonizare. Dar ce să mai decarbonizăm? Că nu prea mai avem ce. Cam asta e situația pe program în sine. M-aș bucura să-l văd remodelat, dar nu neapărat el cât legislația. Și vă dau un exemplu simplu. Dacă depunem astăzi o cerere de acord de mediu pe componenta de decarbonizare în funcție de județ, autoritățile respective pot să-ți dea raport de impact, fără raport de impact. Adică, pe același cadru legislativ, pe județe sau pe autorități de reglementare din diferite județe, ai solitări diferite. La fel, putem să spunem și pe partea de certificat de urbanism, cu elementele specifice în care vedem obligație de elaborare de PUZ, plan urbanistic zonal sau PUT, cu aceeași tipologie de investiție în altă zonă. Chiar și cu impact de zonă industrial identic. Cazuri reale”, adaugă el.

Ce măsuri ar trebui luate la nivel guvernamental și interinstituțional pentru a asigura predictibilitatea apelurilor de finanțare și crearea unui ecosistem industrial pregătit să răspundă tranziției verzi impuse prin PNRR și EU ETS?

„În primul rând, să învățăm sau să aplicăm ceea ce am învățat în primele două exerciții financiare. Prezența acordurilor de parteneriat sau, propriu-zis, parteneriate semnate între autoritățile publice, între ministerele de resort implicate în autorizarea acestor tipuri de investiții. Acord de emiterea actului de reglementare de la agențiile de protecție a mediului într-o formă mult mai simplificată. Între Ministerul Energiei și Ministerul Mediului. Între Ministerul Dezvoltării și Ministerul Energiei. Sau autoritatea de management cu organismele de implementare. De ce? Pentru că evităm blocajele acestea în maculatură inutilă.

Doi, pe partea cealaltă privitoare la a debloca, este acceptarea acordului bancar privitor la ceea ce înseamnă prezența ipotecii și prezentarea acordului că banca nu va introduce obligație de executare dacă se păstrează condițiile de creditare atât timp cât există perioada de monitorizare asupra programului. În acest mod, toți cei care sunt într-adevăr în sectorul de industrie cu nevoie reală de finanțare și care au ipoteci pot aplica pe acest program.

Pe partea de calcul de amprentă de CO2 va fi ușor după aceea să monitorizăm obligațiile, chiar și trecerea pe următorul program de monitorizare a decarbonizării pe care Uniunea Europeană ni l-a impus. Dar nu aș pleca să lansez aceste angajamente până, repet, nu vedem exact unde vrem să ajungem noi și capacitatea de industrie și unde vrea Uniunea Europeană să ne susțină real în finanțare pe condițiile noi geopolitice. Tot timpul trebuie să ne adaptăm și România a reușit să se adapteze destul de repede. Bun, avem obligație de decarbonizare, dar acum avem nevoie de industrie pentru poziția geopolitică și pentru sectorul de apărare pe care îl finanțăm atât din bugetul de stat, dar și din acest program european de aproape 700 de miliarde”, spune Căprariu.