Guvernul Bolojan își asumă răspunderea pe cele 5 reforme în cadrul unei conferințe de presă: Zona de administraţie publică locală reprezintă un bloc masiv de cheltuieli, cu peste 150.000 de angajaţi, atât în aparatele proprii, cât şi în structurile de asistenţă socială

• Guvernul Bolojan își asumă răspunderea pe 5 reforme majore: pensiile magistraților, măsuri fiscale noi, guvernanța corporativă, sănătatea și tăieri la ASF, ANRE și ANCOM.
• Reforma administrației locale nu se depune din lipsă de consens; premierul avertizează că sectorul concentrează peste 150.000 de angajați și cheltuieli de personal în creștere.
• Bolojan consideră reforma absolut necesară: fie se reduc cheltuielile și numărul de angajați, fie se ajunge la reorganizare administrativ-teritorială și desființarea unor unități.

Guvernul Bolojan își asumă în Parlament răspunderea pe al doilea pachet de reforme, care include cinci proiecte: modificarea pensiilor magistraților, măsuri fiscale noi, reforma guvernanței corporative, schimbări în sănătate și reducerea cheltuielilor la ASF, ANRE și ANCOM.

Premierul subliniază că deficitul de aproape 10% din PIB nu poate fi corectat printr-o singură măsură, motiv pentru care reformele vin etapizat.

Ce spune Ilie Bolojan?

„Am constatat că situaţia pe care o preluăm, cel puţin din punct de vedere al deficitului bugetar, era mult mai dificilă decât cea pe care o ştiam. De atunci şi până astăzi, timp de două luni de zile, am pus în practică câteva măsuri.

Pe de o parte, pentru a reduce deficitul, pentru a menţine România ca o ţară stabilă şi de încredere, pentru a atrage fondurile europene, pentru a susţine dezvoltarea în anii următori şi pentru a corecta nedreptăţile. Pe componenta de deficit, am lucrat pe trei direcţii: creşterea veniturilor, scăderea cheltuielilor şi prioritizarea investiţiilor în vederea eşalonării lor.

Nu era posibil, la un deficit de aproape 10%, să corectezi cu o singură măsură, într-un termen rezonabil, această problemă. Prin urmare, au trebuit aplicate toate cele trei măsuri, în diferite grade.

Primul pachet, care a fost adoptat, a vizat aceste măsuri, rezolvând o parte din probleme. Cel de-al doilea, prezentat ieri în Parlament, reduce privilegiile din sectorul public – de la salarii la pensii sau beneficii foarte mari – care nu aveau în spate performanţa sau care depăşeau cu mult ceea ce ţara noastră poate susţine din punct de vedere financiar.

Totodată, prin forţa statului de a colecta taxele şi impozitele de la cei care, de ani de zile, evitau plata acestora, s-a restabilit egalitatea de tratament între cetăţeni şi firme.

Vrem, de asemenea, să facem ordine în sănătate, unde, deşi s-a investit mult, acest lucru nu se reflectă nici în percepţia pacienţilor legată de calitatea serviciilor, nici în condiţiile oferite acestora.

Acest al doilea pachet, format din cinci proiecte, trebuia să fie completat de un al şaselea – cel privind reforma administraţiei publice locale. Însă, pentru că nu am reuşit să ajungem la o înţelegere şi la un acord al tuturor partidelor din această coaliţie, proiectul nu a mai fost depus.

Acest pachet este complementar pachetului de fiscalitate, pentru că, fără adoptarea lui, nu ne valorificăm potenţialul administraţiei publice locale – coloana vertebrală a administraţiei româneşti – şi nu reducem o componentă importantă de cheltuieli pe care statul român nu o mai poate suporta în anii următori.

Pe partea de cheltuieli, aş dori să insist pe lucrurile mari. Zona de administraţie publică locală reprezintă un bloc masiv de cheltuieli, cu peste 150.000 de angajaţi, atât în aparatele proprii, cât şi în structurile de asistenţă socială. Controlul cheltuielilor de personal este o miză majoră, pentru că, dacă nu limităm aceste costuri – mai ales acolo unde ele sunt inutile – riscăm ca toate veniturile suplimentare obţinute în prezent sau în lunile următoare să fie consumate de aceste cheltuieli. În acest caz, anul viitor ne vom afla din nou în situaţia dificilă din acest an.

Gândiţi-vă, de exemplu, că pe primele şase luni ale acestui an, chiar dacă nu s-au făcut angajări suplimentare, iar administraţia noastră nu a adus creşteri de personal prin actualizări, cheltuielile de personal au crescut cu 10% faţă de primele şase luni ale anului trecut. Şi asta deşi, teoretic, ele ar fi trebuit să scadă cu 5%, conform proiectului de buget.

Pe componenta de creştere a eficienţei administraţiei locale nu s-a ajuns însă la o soluţie, deoarece aceasta ar fi implicat o reducere de personal în administraţie. Voi explica acest aspect. În aceste zile aţi auzit de reduceri – de la 45% la 10%, la 40% – care se aplică într-o zonă sau alta, însă, pentru cei mai puţin familiarizaţi cu mecanismele interne, este greu de înţeles unde apare problema. Administraţia noastră este dimensionată pe baza unui număr maxim de posturi, raportat la numărul de locuitori. Astfel, fiecare localitate din România primeşte, prin calculul realizat de prefecturile judeţene, un plafon al angajaţilor pe care îi poate avea.

Aceasta este singura zonă unde Guvernul şi Parlamentul pot interveni – pe componenta numărului maxim de angajaţi. De aici înainte, decizia este transferată autorităţii locale. Cunoscând numărul maxim de posturi, primarul sau preşedintele consiliului judeţean propune organigrama, adică structura efectivă de personal a instituţiei.

Organigramele trebuie să fie mai mici decât plafonul maxim stabilit. În practică, în foarte multe localităţi, primarii şi-au configurat organigrama mult sub numărul maxim de angajaţi permis de lege”, spune el.