Americanii preiau din nou controlul asupra Canalului Panama. Alexandru Georgescu, expert în relații internaționale: „Administrația Trump deja se îndreaptă către altă zonă.”

• BlackRock cumpără porturile Panama pentru 22,8 miliarde de dolari.
• Achiziția include porturile Balboa și Cristobal.
• Pe lângă Panama, achiziția include 43 de porturi din 23 de țări.

SUA preiau din nou controlul asupra Canalului Panama prin intermediul BlackRock, iar, astfel, cel mai mare fond de investiţii din lume, cumpără pentru 23 de miliarde de dolari porturile de pe ambele părţi, de la grupul din Hong Kong CK Hutchison. Ce spune Alexandru Georgescu, expert în relații internaționale, pentru Aleph Business?

Cum afectează această tranzacție echilibrul de putere în regiunea Canalului Panama?

„Ideea principală, cred, este că nu afectează echilibrul de putere. Să ne gândim la faptul că Donald Trump a denunțat decizia administrației Carter de a ceda acest canal pentru operarea de către statul Panama. Din 1999, firma CK Hutchison operează cele două porturi Cristobal și Colon, acestea fiind principalele porturi ale canalului Panama, deși sunt mai multe.

Ideea care este că, la început, americanilor părea că nu le pasă foarte mult. Dar, la momentul respectiv, Taiwanul nu recunoștea, statul Panama nu recunoștea China, recunoștea Taiwanul ca fiind singura China. Apoi, în 2017, Panama a trecut la China pentru că avea stimulente economice să facă acest lucru și a intrat și în inițiativa drumul și centura.

Și, în acel moment, beculețele de alarmă s-au aprins pentru americani pentru că 70% din comerțul care trece prin canalul Panama este destinat porturilor americane și, în special, porturile de pe coasta de Est a Americii sunt foarte puternic dependente de canalul Panama.”, afirmă Georgescu.

Ce semnificație strategică are această tranzacție pentru SUA?

„Americanii și-au pus problema că, de fapt, deținerea de către o firmă chineză a acestor porturi le permite, eventual, așa spuneau ei în rapoartele lor de securitate, să spioneze navele americane, să observe acțiunile lor, să preia măsurători precise și ar putea inclusiv să aibă un rol într-un eventual conflict în închiderea canalului Panama pentru traficul militar american. Asta în condițiile în care chinezii oricum construiau mai multe proiecte de infrastructură cu taiwanezii.

La un moment dat, rapoartele de profil spuneau că statul Panama este, poate, al doilea cel mai important partener în termeni de influență internă pe care o are China din America Latină, după statul Peru. În acest sens, a venit Donald Trump cu o falcă în cer și una în pământ, zicând, de fapt, ceea ce gândeau elitele americane, dar punând problema altfel și zicând, gata, canalul Panama va fi al nostru. Dar, din perspectiva mea, ceea ce a făcut acum, prin preluarea de către BlackRock a celor două porturi plus alte 43 de porturi din 23 de țări, reprezintă, de fapt, să zicem așa, ca să folosim un termen din zona economică, un produs minim viabil pentru administrația Trump.

Nu a preluat nici controlul canalului Panama, pur și simplu, o firmă americană este cea care administrează aceste două puncte cheie și, deja, statul Panama renunțase la câteva dintre proiectele de infrastructură cu China. În acest sens, vedem că, de fapt, administrația Trump deja se îndreaptă către altă zonă și, mai ales, după ce a obținut dreptul de a merge cu traficul militar, maritim, prin canalul Panama, fără costuri.”, continuă Georgescu.

Cum ar putea reacționa China la pierderea acestor porturi?

„Relațiile politice deja sunt afectate. Nu este aceasta cea mai importantă problemă dintre cele două țări. Și, având în vedere faptul că prețul plătit de către BlackRock este unul destul de mare, este foarte interesant de văzut că acțiunile BlackRock au scăzut și acțiunile Hutchison Whampoa sau CK Hutchison au crescut atunci când a fost anunțat acest acord.

Eu aș spune că, de fapt, relațiile economice dintre cele două țări sunt mult mai afectate de noul sistem de tarife vamale impuse de către Donald Trump și de cererea lui ca China să renunțe la barierele non-tarifare pe care le-a setat în fața comerțului american. Am putea spune că, de fapt, acest acord pentru preluarea unor active strategice, într-adevăr, mici în marea schemă a lucrurilor, este o daună colaterală în războiul economic și comercial dintre Statele Unite ale Americii și China.

Chinezii cu siguranță că sunt iritați, dar nu cred că este o chestiune atât de importantă, deși vedem că a fost, de fapt, o politică mare din partea chinezilor să-și asigure un minim de control asupra unor puncte comerciale, cheie pe care să le folosească atât firmele chinezești, cât efectiv să exercite o influență economică în zone cheie de tranzit comercial ale lumii, ca parte a strategiei sale de, între ghilimele, ascensiune pașnică, cum spun ei, și ca parte a inițiativei Drumul și Centura.”, încheie Georgescu.