Educația din România continuă să fie subfinanțată, departe de obiectivul de 6% din PIB. Ce spune Ovidiu Duță, expert în comunicare, pentru Aleph Busines: Cifrele nominale sunt încurajatoare, măcar la nivel de investiții

• Bugetul educației nu depășește 3,4% din PIB, în ciuda promisiunii de 6%, iar în unele perioade scade sub 1%.
• Noul ministru al Educației, Daniel David, trebuie să gestioneze resurse limitate și să prioritizeze investițiile în învățământul dual și prevenirea abandonului școlar.
• Finanțarea precară pune sub semnul întrebării calitatea educației și influențează direct dezvoltarea economică a României.

Educația din România continuă să fie subfinanțată, departe de obiectivul de 6% din PIB, iar realitatea bugetară ridică semne de întrebare asupra viitorului sistemului de învățământ.

În ultimii 26 de ani, finanțarea educației nu depășește 3,4% din PIB și ajunge în anumite perioade chiar sub 1%.

În 2025, noul ministru al educației, Daniel David, trebuie să gestioneze resurse limitate și să prioritizeze investițiile în învățământul dual și prevenirea abandonului școlar. Dar este acest buget suficient pentru o schimbare reală?

Ce spune Ovidiu Duță, expert în comunicare, pentru Aleph Business?

Cum vezi alocarea pentru educație în 2025?

„Dacă luăm la valoare nu procentuală, ci absolută, cifra pe care o să o dau acum pare mare. Sunt 2,34 de miliarde pentru programul educației și ocupare. Este un program național, cu cifre date de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Deci 2 miliarde pare mult pentru a ajuta educația.

Mai punem la socoteală și celelalte programe regionale, ADR-uri, de exemplu, și mai înmulțim cu încă 7 ADR-uri la nivel de Românie. Mai avem și acolo disponibile 70 de milioane pe prioritate care sunt pentru educație, și, înmulțit cu 8, ar însemna undeva la 560 de milioane. Deci dacă ar fi așa, ar însemna cam 2,8 miliarde sau 2,9 miliarde pentru educație. Dar ca procente, nu prea ne apropiem de acel 6%”, spune Duță.

Cum sunt direcționate fondurile?

„Partea bună este că cifrele nominale sunt încurajatoare, măcar la nivel de investiții. În sensul în care acele 2,8 miliarde se bazează și pe partea de a încuraja tot procesul educațional, deci a încuraja ideea în care se fac programe pentru a stopa abandonul școlar, pentru a găsi metode prin care copiii să aibă parte de tot ce înseamnă procesul educațional complet, adică și investiții în echipamente, în infrastructură și în partea umană”, spune el.

„Dar dacă e să ne gândim la cât de mult deficit este pe bază anilor în care nici nu am ajuns la 3%, și am rămas undeva în altă zonă gri, atunci acești bani ar trebui să se dubleze, dacă nu chiar să se tripleze măcar pentru anul acesta, dacă nu pentru anul următor, pentru a investi, și să nu considerăm că educația este o cheltuială la care trebuie să dăm bani pe lângă salariile profesorilor, ci mai degrabă că educația este o investiție la care, dacă scoți maximul din ea, respectiv cetățenii informați, educați și pregătiți pentru muncile viitorului, mai ales că și asta este o discrepanță pe care toată lumea o are în vedere, adică ce se învață la școală și ce se cere în piața muncii, atunci educația chiar are nevoie de foarte multe investiții”, adaugă el.

Care sunt efectele pe termen lung?

„În acest caz, eu aș vrea să zic că cifrele sunt încurajatoare măcar pentru anul acesta. Adică, dacă eu le iau la face value de aproape 3 miliarde de euro cumulat din toate programele regionale, naționale, să zicem că educația măcar acum are parte de un pic de tratament ok.

Doar că aceste cifre sunt fonduri europene, fonduri la care și bugetul național trebuie să contribuie și cei care depun proiecte sau cei care vor să se beneficieze de ele trebuie să pună osul la treabă și atunci e un fel de efect care se va vedea la un moment dat”, spune Duță.

„Adică și anul acesta, dacă ne bucurăm că avem 3 miliarde pe care se vor băga în educație, dar nu o să-i vedem palpabil decât prin 2029 când chiar se vor termina programele europene, adică exercițiul financiar actual. Și atunci putem spune că banii ăștia s-ar fi simțit pe undeva”, adaugă el.

Există surse alternative de finanțare pentru educație?

„Se scriu proiecte. Pentru programul regional nord-vest unde sunt eu, gândiți-vă că pentru alocarea pe care o avem noi și pentru proiectele care sunt depuse, respectiv proiectele care sunt semnate, s-a depășit 100%.

Suntem undeva la aproape triplu în dorința oamenilor de a primi finanțare. Deci, la aspectul acesta, suntem ok. Pe lângă proiectele europene, pur și simplu de obținut, mai sunt și granturile financiare care pot veni de la Guverne, care de obicei de-a lungul istoriei ne-au ajutat, Guvernul norvegian, Guvernul elvețian, sau cel american”, spune Ovidiu Duță.

Există interes pentru finanțare?

„Principiul în piață, sau cel puțin la nivel de interes, există. Deci noi nu ne facem griji ca și agenție de dezvoltare regională cumva că piața n-ar vrea sau n-ar putea să depună proiecte. Problema este, mai degrabă, pe lângă bugetul pe care îl avem alocat de la Comisia Europeană, pe lângă bugetul pe care Ministerul acordă, pe lângă aceste granturi, să vedem dacă există alte bugete ca să acoperim decalajul, acolo e problema.

Deci nu stăm rău la partea de interes, la partea de absorție, la partea efectiv de a acoperi toate necesitățile din piață. Problema este să acoperim, să mergem cât mai repede pentru a stopa decalajul”, conchide Duță.