Marius Luican, CEO, Reveal Marketing Research: Efectul de pendul economic al scăderii accizei la benzină, riscă să fie mai periculos decât efectul pozitiv înregistrat în economie

• Israel reduce temporar acciza la benzină cu 0,5 șekeli pe litru pentru a limita efectul scumpirii petrolului asupra consumatorilor, dar Marius Luican avertizează că astfel de intervenții pot crea probleme când sunt retrase.
• România are mai puțin spațiu pentru reduceri similare de taxe, pentru că deficitul bugetar ridicat limitează capacitatea statului de a renunța la venituri fără să afecteze procesul de consolidare fiscală.
• Pe termen lung, avantajul energetic depinde mai mult de investiții în producție, stocare și infrastructură decât de reduceri temporare de taxe, iar Luican indică bateriile, energia nucleară și gazele drept direcții structurale.

Israel reduce din nou taxarea carburanților pentru a limita efectul scumpirii petrolului asupra consumatorilor. Premierul Benjamin Netanyahu și ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich convin asupra unei reduceri de 0,5 șekeli pe litru a accizei, iar prețul benzinei de 95 scade de la 8,27 la 7,77 șekeli pe litru. Măsura intră în vigoare în noaptea de 4 spre 5 octombrie și vine după o intervenție temporară anterioară de 0,52 șekeli pe litru.

Pentru România, comparația deschide o discuție mai amplă: dacă statul produce petrol, gaze și energie electrică, cât din avantajul resurselor proprii trebuie transferat către consumatori și industrie și cât trebuie colectat prin taxe? Marius Luican, CEO Reveal Marketing Research, spune că intervențiile fiscale pot atenua temporar șocul, dar România are mai puțin spațiu bugetar pentru o strategie similară.

Israel reduce prețul benzinei prin acciză

Prețul benzinei este redus de la 8,27 la 7,77 șekeli pe litru prin diminuarea accizei cu 0,5 șekeli. Măsura transferă o parte din șocul produs de creșterea cotațiilor internaționale de la consumator către bugetul statului.

Netanyahu spune că obiectivul este ca scumpirea internațională a carburanților să nu fie transmisă integral consumatorilor israelieni. El leagă aceeași strategie energetică și de dezvoltarea zăcămintelor interne de gaze și de introducerea concurenței în producția de electricitate.

Ministerul israelian al Energiei arată că deschiderea pieței de electricitate către concurență permite reduceri de preț de până la 20% pentru anumite categorii de consumatori. Afirmația lui Netanyahu că prețurile electricității sunt printre cele mai mici din Occident rămâne însă o declarație politică și nu este demonstrată de această sursă printr-un clasament internațional complet.

Reducerea taxelor atenuează temporar șocul

Luican vede intervenția Israelului ca pe un reglaj fiscal care poate reduce efectul imediat al scumpirilor internaționale asupra inflației.

„Logic așa ar fi, dar funcțional e puțin mai complicat”, spune acesta despre folosirea prețului energiei drept avantaj economic.

În interpretarea sa, statul poate renunța temporar la o parte din venituri atunci când șocul extern este suficient de puternic, astfel încât creșterea prețului să fie absorbită parțial înainte să ajungă la consumator.

„Asta este un lucru, să știți, pe care și România l-a mai făcut.” spune CEO-ul.

Problema apare atunci când facilitatea expiră. Luican amintește experiențele anterioare ale României, când eliminarea unor intervenții în piața energiei a fost urmată de creșteri rapide ale prețurilor.

Deficitul limitează opțiunile României

România nu dispune de același spațiu pentru reduceri fiscale dacă obiectivul principal rămâne consolidarea bugetară, spune Luican.

El argumentează că o diminuare de taxe trebuie finanțată din altă parte. Dacă veniturile sunt reduse fără scăderea corespunzătoare a cheltuielilor, deficitul poate rămâne ridicat sau poate crește.

„Un stat care are 9% de curând sau 6% deficit, nu are cum să aibă acces la astfel de înlezniri”, spune acesta.

Reducerea taxării energiei este astfel condiționată de capacitatea statului de a compensa veniturile pierdute. În România, presiunea pentru reducerea deficitului limitează marja pentru măsuri permanente de acest tip.

Statul colectează venituri din prețul energiei

Luican atrage atenția că energia reprezintă și o sursă importantă de venit pentru stat. TVA, accizele, impozitarea companiilor și participațiile publice în producătorii de energie fac ca o parte din factura finală să revină bugetului.

„Când te uiți pe categorie de costuri, statul ia cam 30%”, estimează Luican în cazul facturii de gaze.

Procentul reprezintă estimarea sa, nu un calcul oficial prezentat în material. Ideea centrală este însă că statul are simultan două interese: să colecteze venituri și să păstreze energia suficient de accesibilă pentru economie.

Dacă fiscalitatea ridică prea mult prețul final, o parte din avantajul oferit de producția internă poate fi pierdută pentru industrie și consumatori.

Investițiile reduc structural costul energiei

Luican separă măsurile fiscale temporare de soluția pe termen lung. Pentru el, problema structurală ține de capacitatea statului și a companiilor energetice de a investi în producție, rețele, stocare și tehnologie.

România produce energie electrică, petrol și gaze, iar intrarea noilor volume de gaze din Marea Neagră poate întări această poziție. Dar resursele devin un avantaj competitiv doar dacă sunt susținute de infrastructură și capacitate de producție.

Luican indică investițiile în baterii, producția nucleară și dezvoltarea mai rapidă a resurselor de gaze drept exemple de investiții care pot avea un efect structural asupra costurilor.

Intervențiile temporare creează riscuri la ieșire

Reducerea accizei din Israel este limitată în timp, iar actuala scădere duce benzina la 7,77 șekeli pe litru pentru o lună. Prima reducere temporară urma deja să expire la finalul lui octombrie.

Luican avertizează că asemenea măsuri pot produce efecte inverse atunci când sunt retrase și prețurile revin brusc la nivelul pieței.

„Efectul de pendul economic riscă să fie mai periculos decât efectul pozitiv înregistrat în economie”, spune acesta.

Pentru România, miza nu este astfel doar dacă o taxă poate fi redusă temporar. Întrebarea mai importantă este dacă resursele energetice proprii sunt transformate într-un avantaj competitiv durabil, prin investiții, producție suplimentară și un nivel al fiscalității care păstrează echilibrul dintre veniturile bugetare și costurile suportate de economie.