Gaze naturale în Uniunea Europeană: O poveste de contraste

• Producția de gaze naturale în UE a scăzut cu 20% în ultimul an și atinge cel mai scăzut nivel din 2023.
• În ciuda scăderii producției interne, importurile de gaze au crescut, în special din surse alternative.
• Uniunea Europeană își propune să îmbunătățească independența energetică prin diversificarea surselor de gaze.

Uniunea Europeană se confruntă cu o situație paradoxală în sectorul gazelor naturale, unde scăderea producției interne este contrabalansată de creșterea importurilor. Conform datelor ZF, producția de gaze naturale în UE a scăzut cu 20% în ultimele 12 luni și atinge cel mai scăzut nivel din 2023. Această tendință reflectă o dependență crescândă de importuri, în special în contextul crizei energetice generate de conflictele geopolitice și de tranziția către surse de energie mai curate.

De ce scade producția internă de gaze naturale?

Scăderea producției interne cu 20% în ultimul an este atribuită mai multor factori, inclusiv închiderea unor câmpuri de gaze și lipsa investițiilor în infrastructură. De exemplu, producția din Olanda, care a fost un jucător major pe piața gazelor, a fost redusă la 50 de miliarde de metri cubi din cauza politicilor de mediu și a preocupărilor legate de siguranța geologică.

Pe de altă parte, importurile de gaze naturale au crescut cu 15%, UE căutând să diversifice sursele de aprovizionare. Țări precum Norvegia, care a furnizat 150 de miliarde de metri cubi, Statele Unite cu 100 de miliarde de metri cubi și Qatar cu 50 de miliarde de metri cubi, au devenit furnizori esențiali, contribuind la reducerea dependenței de gazul rusesc. Această diversificare este parte a unei strategii mai ample de îmbunătățire a securității energetice și de reducere a emisiilor de carbon.

Ce urmează să facă Uniunea Europeană?

În acest context, Uniunea Europeană își propune să investească 50 de miliarde de euro în proiecte de interconectare și facilități de stocare a gazelor pentru a îmbunătăți independența energetică. Aceste investiții vor contribui la asigurarea unei aprovizionări stabile și sustenabile, în timp ce se lucrează la tranziția către surse de energie mai curate.

Pe scurt, situația actuală a gazelor naturale în Uniunea Europeană ilustrează provocările și oportunitățile cu care se confruntă blocul comunitar în tranziția sa energetică. Această poveste de contraste între scăderea producției interne și creșterea importurilor subliniază necesitatea unei strategii coerente pentru asigurarea unei securități energetice durabile.