Dumitru Chisăliță, președinte AEI: România are resurse importante de materii critice și poate juca un rol important în Planul Industrial al Pactului Verde

• 80% din materiile critice pentru energia regenerabilă provin din China, spune Chisăliță.
• România are resurse precum magneziu, grafit, bismut și vanadiu, poate contribui la reducerea dependenței UE și la dezvoltarea unui lanț de producție pentru echipamente regenerabile.
• Conflictul din Marea Roșie blochează lanțurile de aprovizionare, crește costurile de transport și prelungește timpii de livrare, ceea ce afectează aprovizionarea Europei cu materii prime.

Energia regenerabilă înseamnă resurse minerale și materiile critice, dar și capacități de producție a echipamentelor și instalațiilor de producere a energiei verzi, spune Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

România este dependentă de China

80% din materiile critice pentru energia regenerabilă vin din China, iar aceasta este țara care produce 71% din panourile din lume, 28% din turbinele eoliene din lume, 63% din bateriile din lume, 71% dintre mașinile electrice, 41% dintre electrolizoarele atât de necesare dezvoltării industriei hidrogenului.

Reziliența și independența, două cuvinte învățate după ultimele două crize majore (Pandemia și Conflictul din Ucraina), sunt elementele care ar trebui să ne definească modul în care ne vom creiona strategiile viitoare, strategii care nu trebuie să înlocuiască o independență chiar și față de Rusia, cu o altă dependență chiar și față de China.

Care este Planul Industrial al Pactului Verde?

Planul Industrial al Pactului Verde este modul în care se poate asigura poziția de lider industrial al UE în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul reducerii dependenței energetice a Europei și pentru a trece de la statutul de importator net de energie și echipamente energetice, la utilizarea într-o mai mare măsură a unei baze solide de producție internă, prin accelerarea accesului la finanțare, îmbunătățirea competențelor și sprijinirea comerțului pentru a stimula competitivitatea noastră în domeniul tehnologiilor curate.

Ce se întâmplă cu „Actul privind materiile prime critice”?

Actul privind materiile prime critice a fost prezentat pentru a simplifica cadrul de reglementare, care este esențial pentru a atrage investiții, a reduce dependența UE de importurile extrem de concentrate, precum și pentru a spori abordările economiei circulare în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime strategice.

În același timp, UE își intensifică eforturile de trecere la o economie circulară, în cadrul căreia extracția și utilizarea materiilor la nivel mondial ar putea fi reduse cu o treime, printr-o mai bună proiectare, durabilitate, reutilizare și reciclare a produselor, iar toate acestea diminuează impactul asupra mediului.

Care este impactul conflictului din Marea Roșie?

Situația este cu atât mai complicată cu cât conflictul din Marea Roșie din anul 2024 blochează lanțurile de aprovizionare, transportatorii navali, deoarece nu are altă soluție decât să renunțe la ruta clasică prin Canalul Suez și să ocolească pe la Capul Bunei Speranțe pentru destinațiile din Europa.

Acest ocol scumpește transporturile pe mare (cu +175%) și pe aer (cu +70%) și prelungește perioadele de livrare pe mare (până la 90 de zile, de la 40-60 de zile) și pe aer (până la 30-45 de zile, de la 15 zile).

Ce rol poate avea România în industria materiilor critice?

În acest context, România poate juca un rol important în industria materiilor critice atât de necesare Europei, dar și în conturarea unui lanț integrat de producție a echipamentelor regenerabile în concordanță cu Planul Industrial al Pactului Verde European.

România are un potențialul uriaș de resurse, reprezentat de magneziu, grafit, bismut, vanadiu, și de aceea trebuie să ne uităm cum o putem adresa pentru nevoia uriașă necesară realizării panourilor fotovoltaice, turbinelor eoliene.

Frank Umbach, directorul de cercetare al Clusterului European pentru Securitatea Climei, Energiei și Resurselor de la Universitatea din Bonn, arăta că ”Dacă nu ne vom asigura măcar o treime din materiile prime critice, UE va fi șantajată”, astfel România are o a doua șansă mare în Europa (după gazele naturale din Marea Neagră), de a contribui la reducerea acestui posibil șantaj și de a-și dezvolta o industrie producătoare de valoare adăugată și foarte prosperă.