- Iranul preia controlul asupra Strâmtorii Hormuz
- 20% din exporturile globale de petrol tranzitau zona
- Traficul petrolier se prăbușește după impunerea restricțiilor
Iranul preia controlul asupra Strâmtorii Hormuz și transformă ruta prin care tranzitau 20% din exporturile globale de petrol într-o zonă cu acces restricționat. Navele au nevoie de aprobare prealabilă, negocieri diplomatice și cod special. Unele plătesc până la 2 milioane de dolari pentru trecere sigură. Traficul se prăbușește. Navele care mai trec aparțin Chinei, Indiei sau statelor din Golf. Livrările se concentrează spre Asia, Europa primește tot mai puțin. Oficialii iranieni vorbesc despre un regim permanent care poate genera zeci de miliarde de dolari pe an. Trump cere redeschiderea completă și amenință cu lovituri asupra infrastructurii energetice iraniene. Statele din Golf analizează conducte care ocolesc Hormuz, dar aceste proiecte durează ani. Între timp, strâmtoarea rămâne îngustă, greu de forțat și ușor de monitorizat de Iran.
Advertisment
Cât din creșterea prețului petrolului vine din filtrul iranian și cât din cererea reală?
Ce spune Daniel Pintilie, expert în energie, pentru Aleph Business?
Pintilie face mai întâi o distincție importantă: „Iranul nu a blocat Strâmtoarea Hormuz, ci doar a limitat accesul sau l-a condiționat contra unor taxe.” Practic, Iranul construiește un sistem de control, verificare și tranzit din care câștigă bani. Nu este o blocare, ci un filtru comercial. Ceea ce se reflectă acum în prețul petrolului nu este o criză de ofertă propriu-zisă, ci o primă de risc pe care piața o plătește pentru incertitudine: „Nimeni nu știe dacă navele acelea vor trece, când vor trece, când vor ajunge — și asta se reflectă automat în prețul global”, explică expertul în energie.
China și India primesc petrol, Europa și SUA tot mai puțin. Dacă regimul devine permanent, Europa are alternative reale?
„Petrol există în piață. Problema Europei nu este lipsa petrolului, ci faptul că este obligată să acceseze rute alternative mai scumpe”, spune Pintilie direct. Consecința: Europa devine mai puțin competitivă față de China și India. Rute alternative există — prin Capul Bunei Speranțe, din Statele Unite, din Norvegia — dar fiecare adaugă zile suplimentare la transport. În plus, rafinăriile trebuie ajustate pentru a prelucra noul tip de petrol accesat prin rute diferite. „Toate acestea se transformă în costuri suplimentare pentru Europa”, subliniază expertul. Nu este o criză de disponibilitate, ci o criză de competitivitate.
Titlurile zilei
Statele din Golf analizează conducte care ocolesc Hormuz, dar proiectele durează ani. Ce se întâmplă cu piața energiei dacă Iranul menține controlul până atunci?
Pintilie anticipează o transformare de fond: „Dacă acest conflict continuă câțiva ani — trei, cinci, șapte — piața de energie se va schimba fundamental.” Scenariul pe care îl descrie este unul în care presiunea asupra rutelor convenționale accelerează brusc tranziția energetică. „Energia regenerabilă va deveni și mai competitivă față de cum este în momentul acesta”, spune expertul. Paradoxal, controlul iranian asupra Hormuz ar putea deveni catalizatorul care schimbă definitiv structura pieței globale de energie. „Va fi un nou scenariu pe care nimeni nu-l va putea imagina”, conchide Pintilie.