Valentin Tătaru, economist-șef, ING România: BNR are puține opțiuni pe termen scurt. Nu poate decât să țină dobânda pe loc – și a făcut-o la ultima ședință, menține dobânda-cheie la 6,5%. Este un semnal clar de prudență în fața unei inflații care redevenit o problemă

• Tătaru, ING: Datele din T2 confirmă că economia e într-o cvasi-stagnare.
• Creșterea PIB-ului e tot mai mică.
• ING reduce prognoza de creștere a PIB-ului pentru 2025: 0,3%.

4 the love of business, vorbim despre banii tăi. Pe care îi dai în fiecare lună mai departe, că vrei să ajungi și mai departe.

Și vrei ca statul să fie un manager eficient. Pe banii tăi. Îl plătești să fie asa. Pentru că plătești salarii, taxe, TVA, impozite și contribuții. Pentru că îți faci bugetele la sânge și îți asumi riscuri. Costurile cresc, randamentele scad.

Dobânzile sunt încă sus, inflația mușcă din puterea de cumpărare, iar statul… cheltuie mai mult decât încasează. Deficitul bugetar e uriaș.
Bani sunt, dar întrebarea reală e: pe ce se duc banii tăi?
Ce face statul pentru mediul privat? Se reformează?

Ce spune Valentin Tătaru, economist-șef, ING România?

„Să le luăm pe rând. Ce soluții are România pentru deficitul scăpat de sub control? Aș începe prin a spune că nu știu dacă deficitul este chiar scăpat de sub control. Nu aș merge până acolo să afirm asta, dar situația este fără îndoială dificilă. Asta este oglinda onestă a momentului.

Soluțiile le-aș împărți în două categorii. Prima este cea neplăcută, pe care o vedem deja: creșterea veniturilor și tăierea cheltuielilor. În traducere liberă, taxe mai mari și disciplină pe cheltuieli. Este un tratament amar, care vine cu un cost economic și social. A doua categorie, mai acceptabilă, ține de fondurile europene. Banii europeni pot finanța investiții fără să apese și mai tare pe bugetul național. Aceste fonduri pot face diferența față de ajustarea dureroasă din 2009-2010, când lipsa lor a împins balanța spre măsuri dure. Acum avem PNRR și cadrul financiar multianual, multe miliarde care pot intra în țară. Cheia nu este pe hârtie, ci în execuție – contractare, facturare, verificare, plăți. Piața se uită foarte atent la ritmul intrărilor banilor europeni: când apar întârzieri, crește presiunea pe curs și pe costurile de finanțare; când livrăm, presiunea scade. Este simplu și decisiv.

Despre ajustare: ea este deja dură, nu mai putem vorbi de „coafare”. Pachetul 1 și o parte din Pachetul 2 sunt adoptate și sunt cât se poate de serioase: taxe mai mari, accize, lărgirea bazei de impozitare. Este o consolidare reală, nu o cosmetizare. Variabila rămâne viteza banilor europeni. Se vorbește de 15-17 miliarde de euro care ar putea intra în următorul an. Dacă intră, ajustarea devine acceptabilă: investiții finanțate din granturi și împrumuturi europene, efect de multiplicare, presiune mai mică pe buget. Dacă nu intră, ajustarea va fi mai dură, pentru că nici economia nu mai ajută ca în anii precedenți. Incertitudinile privind fondurile europene sunt un semnal pentru piețe. Deci nu suntem la capitolul „cosmetizare”, ci la consolidare reală, iar cât de dură va fi depinde de ritmul absorbției fondurilor europene.

În acest context, BNR are puține opțiuni pe termen scurt. Nu poate decât să țină dobânda pe loc – și a făcut-o la ultima ședință, menținând dobânda-cheie la 6,5%. Este un semnal clar de prudență în fața unei inflații care redevenit o problemă. Presiunile pe costuri și așteptările pe termen scurt sunt mari. În aceste condiții, nu există spațiu pentru reducerea dobânzii acum. Așteptarea este pentru 2-3 trimestre de pauză, cu speranța că ulterior va apărea o fereastră pentru scăderi prudente. Chiar dacă economia ar cocheta cu o recesiune tehnică – lucru pe care nu îl anticipez, dar nici nu îl exclud – prioritatea Băncii Centrale rămâne ancorarea inflației și stabilitatea cursului. Mai bine sigur decât spectaculos.

Anul 2025 arată ca un an în care salariile cu greu vor bate inflația. Mă aștept la câteva luni sau trimestre în care creșterea salariului mediu va fi sub inflație. Pe întregul an, media ar putea arăta o egalitate între cele două, ceea ce înseamnă o putere de cumpărare constantă, dar nu în creștere. Facturile și cheltuielile generale vor urca, dar ar trebui să fie compensate de avansul salariilor. Estimările arată o inflație medie de 7,3-7,4% și o creștere a salariilor în jurul acestor cifre. Mai îngrijorătoare decât duelul salarii-inflație este piața muncii: există șanse de creștere moderată a șomajului, nu spectaculoasă, dar vizibilă. În scenariul nostru, rata șomajului rămâne aproape de nivelurile actuale, dar poate urca ușor. Percepția consumatorilor confirmă îngrijorarea față de inflație, ceea ce frânează apetitul pentru consum și economisire.

Aici cred că antreprenorii sunt cei mai potriviți să răspundă, pentru că ei sunt ancorați în realitățile economiei, au de plătit salarii și de angajat oameni. Totuși, pot spune că, din această perspectivă, este clar că provocările rămân, iar soluțiile depind de capacitatea de execuție și de modul în care gestionăm resursele disponibile”, spune el.