Trump: Taxăm orice produs cu 10%. Alex Georgescu, expert în relații internaționale: Americanii au cea mai mare piață de consum din lume, au cantități enorme de capital și multe dintre firmele mari din lume sunt americane

• Orice produs care intră în SUA are o taxă de 10%.
• Trump: Îmi rezerv dreptul de a crește taxa de bază.
• Tariful universal de 10% intră în vigoare în 5 aprilie.
• UK, Brazilia, Australia, Turcia, Arabia Saudită, EAU au taxe de 10%.
• Trump: Taxăm cam jumătate din cât ne-au taxat și ei pe noi.
• Trump: Tarifele nu sunt în totalitate reciproce.
• Din 9 aprilie, tarifele de peste 10% intră-n vigoare.
• UE are un tarif de 20%, Vietnam are un tarif de 46%, Japonia are un tarif de 24%.
• Trump impune un tarif total de 54% pentru China, din 9 aprilie.
• Mexicului și Canadei nu li se vor adăuga taxe adiționale.

Orice produs care intră în SUA e taxat cu cel puțin 10 procente. Asta e una dintre concluziile conferinței lui Trump de la Casa Albă, în care anunță tarife specifice pentru 180 de țări și teritorii. Trump își rezervă dreptul de a crește această rată de referință „în cazul în care capacitatea de producție și producția din SUA continuă să se înrăutățească”.

Tarifele nu sunt în totalitate reciproce, taxăm cam jumătate din cât ne-au taxat și ei pe noi, spune președintele SUA. Printre țările afectate de tariful de 10% se numără UK, Singapore, Brazilia, Australia, Turcia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Argentina. Tariful universal de 10% intră în vigoare în 5 aprilie. Dar nu toți scapă chiar așa de “ieftin”.

Aproximativ 60 de țări sunt afectate de tarife peste cel universal de 10 procente. Din 9 aprilie, produsele importate din UE au 20% tarife, cele din China au 54%, Vietnam 46%, Taiwan 32% sau Japonia, 24 de procente. E declarația de independență economică a SUA, spune președintele.

Produselor importate din Mexic și Canada nu li se vor adăuga o taxă adițională de 10%. Cele 2 țări nu sunt menționate în aceste noi anunțuri tarifare. Pentru ele, folosim cadrul stabilit în ordinele executive anterioare, spune Casa Albă.

Nici industria auto nu scapă. Tarifele de 25% pentru toate automobilele fabricate în afara SUA intră în vigoare de astăzi, 3 aprilie, mai spune președintele Trump.

În viitor, sper să spunem că aceasta a fost una dintre cele mai importante zile din istoria noastră, concluzionează Trump.

Ce spune Alex Georgescu, expert în relații internaționale, pentru Aleph Business?

„El nu a zis că europenii sunt patetici. El a zis că situația în care europenii folosesc politici economice neomercantiliste – așa spun americanii – împotriva americanilor, situația respectivă este patetică. Americanii sunt, de fapt, cei patetici în afacerea asta. Ceea ce se întâmplă aici este că nu avem de-a face cu tarife reciproce. Nu există nicio formulă după care Trump a calculat partea și de manipulare a cursului de schimb sau de barierele non-tarifare. Și pare că cifrele respective sunt, de fapt, scoase din surplusul comercial procentual pe care aceste țări îl au față de Statele Unite ale Americii. Și de aceea europenii au mai puțin taxă și alte țări au mai mult. Nu este vorba despre prietenie aici. Dacă e să o luăm așa, Vietnamul este una dintre cele mai prietenoase țări cu SUA și o țară pivot în regiunea ei, în regiunea Indo-Pacificului, și totuși uitați cum i-au taxat americanii. Eu nu știu dacă îi va ieși lui Trump. Dacă este vreo țară în lume căreia să-i iasă această mișcare, aceea este Statele Unite ale Americii, pentru că, fundamental, americanii au cea mai mare piață de consum din lume, au cantități enorme de capital și multe dintre firmele mari din lume sunt americane. Deci, în teorie, ar trebui să fie mai ușor să facă re-shoring cu tehnologie modernă. Nu știu câte joburi vor fi create în acest mod. Este clar că nu vor începe americanii să coasă pantofi sau adidași cum o fac oamenii din Asia de sud-est. Toate aceste joburi vor fi robotizate, de fapt, vor fi automatizate, cum se întâmplă deja în China. Dar este clar că asistăm la o nouă eră. Americanii s-au plâns de foarte mult timp că ei practică comerț liber cu toată lumea și ceilalți practică politici neomercantiliste, adică se folosesc de relația lor geopolitică pentru a avea piețe mai închise față de SUA decât are SUA față de ei. Parțial este adevărat, dar și americanii au avut interesele lor și, desigur, aceste deficite permanente de care se plâng sunt, de fapt, rezultatul inevitabil al rolului Statelor Unite ale Americii sau privilegiului Statelor Unite de a avea moneda de rezervă a lumii și de a avea sistemul pentru dolari și alte modalități prin care ei reușesc să financeze aceste deficite permanente. Deci, cumva, dacă continuă această situație, trebuie în mod necesar, indiferent ce s-ar întâmpla industrial cu SUA, să asistăm și la o marginalizare a dolarului ca monedă de rezervă și să ajungem la un coș de monede de rezervă care include și dolarul, și euro, și yuanul, și așa mai departe. În același timp, nu trebuie să neglijăm două lucruri. Primul lucru este că cineva câștigă și cineva pierde mereu. Deci nu toată lumea pierde de aici, cineva va câștiga. Și va fi foarte interesant de văzut, unu: cine va câștiga, adică cine era conectat politic, doi: ce firme și ce țări vor reuși să obțină excepții de la aceste reguli. Aș spune că Canada și Mexicul nu sunt excepții, cât mai degrabă există altă speță geopolitică acolo. Le-a impus tarife deja de 25% pentru că nu și-au rezolvat problemele cu migrația ilegală la granița SUA și cu traficul de droguri, conform spuselor lui Donald Trump. Și până la urmă, acordul de liber schimb cu ele va trebui respectat sau renegociat. Deci e o altă relație economică, ținând cont de dependența acelor două țări de SUA. Dar va fi interesant de văzut cine și cum va obține favoruri din partea Casei Albe. Și, în al doilea rând, trebuie văzut ce se va întâmpla în Statele Unite ale Americii. Americanul consumator va fi afectat. Americanul muncitor s-ar putea să câștige din re-shoring. Dar în același timp, americanul pensionar va pierde foarte mult pentru că fondurile de pensii și alți investitori instituționali sunt puternic investiți în piețele bursiere americane, în piețele de futures, în piețele de mărfuri – și toate acestea au avut de suferit în acest moment. Și nu se știe cât vor mai suferi în continuare. Cu siguranță este o chestiune sistemică aici. E un model nou și e, de fapt, o mare necunoscută. La fel ca și experimentele lui Milei cu tăierea cheltuielilor guvernamentale și reducerea aparatului de stat în Argentina”, afirmă el.

Continuă pe termen lung această dispută și care ar putea fi rezultatele ei?

„Eu cred că după pandemie oricum era o tendință de a crea lanțuri de aprovizionare sau o dorință, poate, de a crea lanțuri de aprovizionare mai scurte, regionalizate, să nu depinzi de transportul pe distanțe lungi, de traversarea oceanelor, dar probabil că această tendință se va accelera și s-a spus slobalization, regionalization. Nu cred că este posibil în acest moment sau dezirabil să elimini globalizarea, ci mai degrabă vor exista niște ajustări ale lanțurilor de producție. În același timp, țările respective au anunțat că vor lua măsuri, dar nu au luat încă măsuri. Ele trebuie să-și calibreze foarte atent răspunsul, pentru că răspunsul ideal din perspectivă de război economic, ca să-i faci pe americani să sufere, nu este să le impui și lor tarife sau bariere tarifare, bariere non-tarifare pentru produse. Este să lovești sectorul serviciilor, unde americanii, spre exemplu, au un surplus comercial masiv cu Europa pe fondul serviciilor din zona de tehnologie, din zona financiară, dar deja reprezintă o escaladare majoră și s-ar putea ca echipa Trump să mizeze pe ideea că țările vor fi reticente în a folosi această opțiune nucleară. Dacă ne luăm după ideologii free trade-ului, ei spun că în momentul în care taxezi importurile în țara ta, tu, de fapt, le faci rău propriilor tăi oameni. Americanii deja le fac rău americanilor, de ce ar face și europenii rău europenilor, punând bariere tarifare mari pe produsele americane? Să lăsăm consumer welfare să fie maximizat. Nu știu dacă este fezabil politic în acest moment să faci acest lucru, se cere un răspuns, dar cred că va urma o perioadă de negociere și după aceea vom afla, pe măsură ce și celelalte țări se vor dezmetici, se vor dumiri ce anume vrea Donald Trump pentru a modera sau a reduce sau a elimina total aceste tarife. Până atunci nu cred că vor lua măsuri extraordinare, poate eventual doar măsuri care să dea bine în presă, dar care să nu aibă impact sistemic. Dar repet, dacă europenii vor să dea în american, atunci în industria de tehnologie americană, de tehnologie digitală sau în zona financiară ar putea să dea. Și pentru că de multe ori aceste companii au de fapt filiale în Europa din motive fiscale, probabil că vom asista la cereri de supra-taxare masivă a acestor companii, exact așa cum și tarifele lui Trump, nefiind de fapt tarife reale calculate pentru a fi reciproce — adică dacă canadienii cer 200% pentru laptele american, să ceară și americanii 200% pentru laptele canadian. Ele sunt de fapt o taxă aplicată surplusurilor comerciale ale acestor țări, dimensionată la surplusuri comerciale. Având acest lucru în vedere, s-ar putea să asistăm la o tendință să se meargă în alte zone și inclusiv să se negocieze chestiuni pe securitate și în domenii geopolitice, nu doar să se mențină acest conflict sau această negociere strict în zona economică”, concluzionează Alex Georgescu.