Sunt deficitele gemene ale României o iluzie a stabilității sau un risc ascuns pentru viitorul economic?

• România se confruntă simultan cu un deficit bugetar și unul al balanței comerciale, fenomen ce poate duce la dezechilibre macroeconomice.
• Stabilitatea relativă a leului, percepția unui „spațiu fiscal” suficient și accesul la fonduri europene amână reformele necesare și întrețin un sentiment de complacere față de gravitatea situației.
• Deciziile politice pe termen scurt mențin deficitele gemene și ascund vulnerabilități structurale

În contextul economic actual, România se confruntă cu un fenomen, bine cunoscut economiștilor sub denumirea de „deficite gemene” (twin deficits), subliniat într-un punct de vedere exprimat de Victor Iancu, partener și lider al departamentului de Strategie al EY România.

Acesta explică faptul că acest concept reflectă o dublă vulnerabilitate financiară: deficitul bugetar, care indică o situație în care cheltuielile guvernamentale depășesc veniturile, și deficitul balanței comerciale, ce apare atunci când valoarea importurilor depășește exporturile. Această combinație ridică un semnal de alarmă cu privire la sustenabilitatea economică a unei țări, având capacitatea de a provoca dezechilibre macroeconomice grave.

Percepțiile și circumstanțele specifice României încetinesc reacția la pericolele majore?

Cel puțin pe baza intensității și caracterului acțiunilor întreprinse până în prezent, urgența impusă de pericolele asociate acestui fenomen pare să nu fie pe deplin percepută, iar acest lucru poate fi atribuit mai multor factori structurali, politici și instituționali. Anumite circumstanțe și percepții specifice României contribuie astăzi la o reacție mai lentă a factorilor de decizie. Este un scenariu periculos pentru că experiențele ale altor țări ne arată că întarzierile și lipsa unor intervenții ferme și adecvate gravității situației conduc de multe ori la crize majore. Ne uităm în continuare la cele mai importante dintre aceste percepții și la riscurile pe care le comportă.   

Cum amenință datoria publică în creștere stabilitatea economică a României?

Datoria publică a României, care se situează la un maxim istoric, depășește puțin 50% din PIB, rămâne sub media Uniunii Europene și este semnificativ mai mică decât cea a țărilor care trec prin crize acute, precum Grecia. Acest lucru oferă decidenților politici și publicului ideea că există „spațiu fiscal”, chiar dacă deficitele se adâncesc. Riscul major al acestei percepții, conform căreia nivelul datoriei este gestionabil, constă în faptul că reduce presiunea implementării de reforme fiscale și structurale relevante și urgente. Cazul Greciei din timpul crizei datoriilor suverane din anii 2010 reflectă cel mai bine riscurile aferente. Ani de gestiune fiscală defectuoasă, combinate cu un deficit comercial persistent, culminează într-o criză financiară de proporții. Ne amintim cum ratingul de credit al Greciei suferă multiple retrogradări, forțând țara să solicite pachete de salvare de la creditori internaționali, inclusiv Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Centrală Europeană (BCE).

Poate „colacul de salvare” al Uniunii Europene să ofere o soluție durabilă sau doar amână reformele esențiale?

Apartenența României la Uniunea Europeană oferă percepția unui „colac de salvare” financiar și politic pe care alte țări afectate de fenomen, precum Argentina sau mai recent Sri Lanka, nu îl au. Este adevărat că prin intermediul fondurilor structurale și al celor din PNRR se finanțează proiecte de infrastructură și dezvoltare a multor sectoare, ceea ce ajută la compensarea presiunilor economice. Cu toate acestea, chiar și în scenariul unui grad ridicat de eficiență la nivelul absorbției fondurilor și implementării reformelor, această dependență de resurse externe nu poate masca sau suplini vulnerabilitățile interne și poate întârzia implementarea de reforme esențiale.

Cum afectează gândirea politico-economică pe termen scurt viitorul României?

Un fenomen care pare să fi caracterizat dezvoltarea României în ultimii 35 de ani este gândirea politico-economică pe termen scurt. Decidenții se concentrează frecvent pe rezultate imediate, de cele mai multe ori dictate de ciclurile electorale, în detrimentul sustenabilității economice pe termen lung. Exemple frecvente includ reducerea impozitelor fără o bază fiscală solidă, creșterile salariale necorelate cu productivitatea în sectorul public și majorările de pensii nesusținute de contribuții adecvate la bugetul asigurărilor sociale. Aceste politici stimulează temporar consumul și activitatea economică, oferind o iluzie de bunăstare.

Cum ascunde creșterea consumului vulnerabilitățile structurale ale economiei?

Creșterea consumului maschează dezechilibrele structurale ale economiei, cum ar fi dependența de importuri, productivitatea scăzută și lipsa unor investiții strategice în sectoare esențiale. Astfel, această orientare pe termen scurt contribuie la perpetuarea deficitelor gemene și la vulnerabilizarea economiei în fața unor eventuale șocuri externe. Această tendință se agravează și din cauza absenței unei strategii de țară coerente și pe termen lung. În timp ce state din regiune, precum Polonia sau Ungaria, își formulează planuri naționale de dezvoltare axate pe competitivitate, inovare și creșterea capacității de export. România continuă să opereze fără o viziune clară asupra viitorului său economic.

Care este impactul stabilității leului asupra percepției privind deficitele gemene?

România înregistrează o creștere economică robustă în ultimul deceniu. Această creștere maschează unele riscuri asociate deficitelor, deoarece economia continuă să aibă o traiectorie pozitivă, în ciuda adâncirii dezechilibrelor. Totuși, nu trebuie să uităm că această creștere este în mare parte determinată de consum, existând îmbunătățiri limitate la nivelul productivității sau diversificării exporturilor, ceea ce face ca economia să rămână în continuare vulnerabilă. De asemenea, stabilitatea relativă a monedei naționale, susținută de o politică monetară prudentă a BNR, contribuie la lipsa acestui sentiment de urgență. Deși leul este supus unor presiuni de depreciere, acestea sunt treptate, evitând stările de panică la nivelul populației sau spiralele inflaționiste observate în țări precum Turcia. Această stabilitate creează o altă iluzie că deficitele gemene sunt o problemă mai puțin presantă.

Cum afectează dezechilibrele persistente traiectoria pozitivă a economiei?

În țări precum Grecia, Turcia, Argentina sau Sri Lanka, unde deficitele duc la crize. România nu trece încă printr-un punct critic care să mobilizeze opinia publică și mediul politic. În absența unei crize, pericolele asociate acestui fenomen sunt adesea percepute ca o problemă tehnică, pe termen lung, ceva ce nu captează atenția publicului și nici a mass-media. Riscul este că această absență de pe radarul informațional conduce la o stare de complacere și, implicit, la întârzieri în adoptarea unor intervenții corective cu impact, până când șocurile externe sau presiunile pieței forțează astfel de măsuri.

Lipsa unor acțiuni robuste cu impact major pare într-o oarecare măsură explicabilă în România, având în vedere punctul de plecare relativ favorabil, comparativ cu alte economii. Trebuie să înțelegem însă faptul că pericolul deficitelor gemene nu constă în impactul imediat, ci în capacitatea lor de a eroda stabilitatea economică a unei țări pe termen lung. Astfel, decidenții politico-economici trebuie să recunoască faptul că vulnerabilitățile structural, cum ar fi productivitatea scăzută, exporturile reduse, cheltuielile publice ineficiente și dependența excesivă de consum, nu pot fi ignorate la nesfârșit.

Traiectoria actuală și relativa lipsă de percepție a gravității situației pot conduce la adevărate provocări, mai ales dacă anumite condiții externe, cum ar fi creșterea ratelor globale ale dobânzilor sau șocurile prețurilor la energie, intervin. Întârzierea unor reforme, de impact, crește doar costul ajustărilor ulterioare, pe măsură ce spațiul fiscal se îngustează și vulnerabilitățile economice se adâncesc.