Situaţia pieţei de energie la iarnă ar putea fi una dintre cele mai grele din ultimii ani

Pentru moment gestionabilă, situaţia pieţei de energie la iarnă ar putea fi una dintre cele mai grele din ultimii ani, constată Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB România.

Odată cu ieşirea din pandemie, nepotrivirea dintre cerere şi ofertă a dus la preţuri mai mari într-o gamă largă de domenii ale activităţii economice.

Totuşi, peste ceea ce ar fi fost, probabil, o tendinţă moderat ascendentă a inflaţiei, s-a suprapus torentul perturbator al efectelor majore ale confruntării din Ucraina.

Două sectoare esenţiale pentru viaţă, alimentele şi energia, au suferit impactul cel mai sever, fiind zona cea mai vizibilă, acolo unde achiziţiile se fac zilnic sau aproape zilnic.

Dacă în zona alimentară, tendinţa recentă a fost una de ieftinire (de pe 19 mai până pe 6 iulie grâul tranzacţionat în Franţa a scăzut cu peste 25% şi exemple asemănătoare întâlnim şi pentru porumb, soia, cafea sau zahăr, cu procente diferite), pentru energie, preocupările persistă sau sunt în creştere, mai ales în Europa.

Tabloul pare realizat de un mare maestru precum Caravaggio, în tehnica unui contrast dramatic, clar-obscur, cu ieftiniri ale petrolului (peste 15% de la jumătatea lui mai), dar creşteri accentuate pentru gazul natural şi energia electrică în Europa.

Energia este într-o altă „galaxie” faţă de ceea ce se vedea în 2019 (fără a mai vorbi de preţurile ultra comprimate de acum 2 ani).

Gazul natural s-a tranzacţionat marţi la 161 – 175 EUR/MWh pe hub-ul olandez (163.64 EUR/MWh la închidere, scadenţa august).

Preţurile au crescut cu aproximativ 50% peste ce vedeam acum 3 luni, sunt de 2 ori mai mari decât acum 6 luni, de 7,5 ori faţă de acum 1 an, şi de peste 11 ori faţă de ianuarie 2021.

Pentru energia electrică, s-au atins recorduri mai devreme anul acesta, dar nu au rămas valabile prea multă vreme.

În Germania preţul de bază a atins 328 EUR/MWh, peste vârful din decembrie, şi au depăşit un inimaginabil anterior 410 EUR/MWh pe anumite segmente orare de cerere mare intraday.

Anul trecut, în iulie, vârful a fost de 147 EUR/MWH, dar în general preţurile se situau la vârful zilnic puţin peste 100 EUR/MWh.

În Franţa, de la începutul anului, costul s-a dublat la 366 EUR/MWh. S-a ajuns la noi recorduri în urma gazului mai scump şi a unei oferte insuficiente dintr-un mix de resurse energetice, tocmai când temperaturile foarte ridicate au majorat consumul pentru aer condiţionat.

Ce ne aşteaptă la iarnă? Dar pe termen lung?

Provocările sunt imense: aproape fiecare segment al generării de energie se confruntă cu probleme.

În cazul gazului, după ce livrările spre Europa dinspre Rusia au fost diminuate cu aproape 60%, ţările care au refuzat să plătească în ruble fiind şterse de pe lista destinatarilor, conducta Nord Stream 1 intră în revizie, şi îngrijorările sunt că va fi întreruptă livrarea în totalitate.

Deja preţurile au reacţionat la această ipoteză, iar cu depozitele pline în proporţii insuficiente pentru a trece cu bine iarna, Europa se gândeşte la raţionalizare.

Situaţia poate fi şi mai severă, însemnând risc de insolvenţă pentru marile companii de utilităţi.

Germania pregăteşte un pachet de salvare, dar cele 9 miliarde de EUR deja anunţate s-ar putea dovedi insuficiente în condiţiile în care preţul energiei ar cunoaşte un nou salt.

Efectul raţionalizării gazelor naturale şi a prioritizării anumitor sectoare asupra PIB-ului, calculat de banca centrală din Germania, ar depăşi 8% în T1 din 2023.

Cărbunele să fie o soluţie?

Facilităţile poluante erau într-un calendar de închidere definitivă… până anul acesta, când măsuri de reversare temporară sau redeschidere a acestora au fost implementate în diferite ţări europene.

Pe lângă efectul asupra gazelor cu efect de seră, calitatea aerului este, la rândul, său, direct impactată, iar repornirea unor exploatări ia timp, pe care piaţa energiei nu îl are la dispoziţie.

Foamea de energie a dus la majorarea importurilor de cărbune prin porturile Anvers şi Rotterdam cu 35%, la 26,9 mil. de tone în prima jumătate a anului, faţă de semestrul I din 2021.

Centralele nucleare, o soluţie, dar pe termen lung

Centralele nucleare au nevoie de ani de la proiect la costruire, şi flota îmbătrânită împreună cu deciziile de închidere a capacităţilor, în special în Germania, dar nu numai (Franţa are la rândul său planuri de scoatere din uz a unui număr de reactoare) luate cu ani în urmă, fac imposibilă în practică o pantă rapid ascendentă a producţiei din aceste surse.

O nouă generaţie de reactoare modulare este, în cel mai bun caz, la ani distanţă. În această perioadă, lucrările de întreţinere la centrale din Franţa reduc, sezonier, oferta de energie.

Energia verde, producţie variabilă

Eolian şi solar: resursele regenerabile au fost puternic încurajate de politice europene pro-mediu, şi oferă susţinere pentru nevoile energetice europene, dar au o funcţie de producţie variabilă.

Fără o capacitate de stocare corespunzătoare, şi o accelerare a dezvoltării, va rămâne necesară prezenţa unor capacităţi convenţionale pentru a echilibra sistemul.

Producţia eoliană cunoaşte episoade mai intense, dublate de perioade în care vântul bate prea puţin, uneori sub pragul de pornire al turbinelor.

Schimbările climatice se văd şi aici.

Apa, o resursă care devine din ce în ce mai rară?

Hidro: ar fi putut fi o soluţie echilibrată, oferind energie amplă cu costuri mici şi fără emisii suplimentare de carbon.

Elementul esenţial este, însă, disponibilitatea apei.

Apa a devenit rară.

Râuri din Germania aproape au secat, făcând dificilă sau imposibilă navigaţia.

Italia impune starea de urgenţă în cinci regiuni din nord după secarea râului Po, cu raţionalizarea apei, iar producţia de energie hidro, care oferă 20% din mixul Italiei, este serios afectată.

Mai aproape de noi, Dunărea are niveluri în scădere, cu asemănări cu anul 2003. Se speră că ploile ar veni în curând, pentru a nu se ajunge la impunerea de restricţii asupra producţiei de la Cernavodă.

Ploi sunt aşteptate în zilele următoare, dar vara e la început, iar nivelul rezervelor creează temeri că energia hidro va fi limitată tocmai când e nevoie de ea mai mult.

De unde ar putea veni salvarea?

Dintr-o încetare neaşteptată a ostilităţilor, care ar permite redeschiderea canalelor blocate de transport al resurselor energetice, sau, deloc dezirabil, dintr-o severă încetinire a economiei globale.

Recesiunea induce, inevitabil, o reducere a cererii şi poate echilibra preţurile, dar costurile asupra parametrilor vieţii sociale şi economice sunt prea mari pentru a face opţiunea atrăgătoare.

Totuşi, petrolul WTI din SUA a scăzut doar marţi cu 8%, ajungând sub 100 dolari/baril, iar o analiză a Citi vorbea despre un preţ de 65 de dolari/baril, tocmai din motivul recesiunii.

Pieţele încep să atribuie o şansă în creştere acestei ipoteze.

În câteva districte din Shanghai au fost detectate noi cazuri de covid, şi bursele au o altă atitudine acum faţă de perioada de trend ascendent, anticipând noi închideri ale unor porţiuni ale oraşului şi preferând să se poziţioneze prudent de la primele semne.

Pe termen lung, speranţele se îndreaptă spre descoperiri transformaţionale în domeniul bateriilor sau altor forme de stocare a energiei, iar într-o manieră revoluţionară, în noi tehnologii precum fuziunea nucleară, care ar putea avea nevoie de decenii.

Pentru orizontul anilor următori, surse alternative pentru importul de gaze şi energie ar putea uşura povara sectorului.

Însă, pentru moment gestionabilă, situaţia pieţei de energie la iarnă ar putea fi una dintre cele mai grele din ultimii ani.

Statele europene vor spera ca, cel puţin din partea naturii să primească o mână de ajutor: ploi abundente care să refacă nivelul apei, astfel încât hidroenergia să funcţioneze în parametri optimi, iar consumatorii să înţeleagă nevoia de a utiliza raţional resursele.

La nivel industrial, investiţii majore în eficientizarea energetică sunt parte a soluţiei.