România urcă în topul averii globale. Răzvan Orășanu, economist și președintele Asociația Tine de Noi: Investitorii, când se uită la buget și la macroeconomia românească, se uită în special la capacitatea noastră de a ne rambursa datoriile

• România urcă 4 locuri în topul WDI și ajunge pe locul 29 din 40.
• România obține un scor de 61,8 puncte, în creștere față de anul trecut.
• Polonia rămâne pe locul 27, dar pierde 2,4 puncte, până la 66,2.
• România depășește Ungaria, care obține 60,7 puncte.
• Cheltuielile private cresc semnificativ și ne duc pe locul 27.
• La cheltuieli publice stagnăm pe locul 34, cu doar 48 de puncte.
• La potențial militar, România cade două poziții și ajunge pe locul 33.
• Cehia domină regiunea: pe 22 la cheltuieli private și pe 14 la cele publice.
• Irlanda, Elveția și Norvegia ocupă podiumul global, în fața SUA.
• WNI măsoară calitatea cheltuielilor publice în 8 domenii.
• Guvernul nu reuşeşte să reducă deficitul bugetar şi cheltuielile.
• Guvernul încheie T1/2025 cu un deficit bugetar de 43,6 mld. lei.
• T1/2025: Deficitul bugetar ajunge la 2,28% din PIB.
• T1/2025: Deficitul bugetar are +7 mld. lei față de T1/2024.
• T1/2025: Sumele primite de la UE sunt de 496 mil. lei, un dezastru.
• T1/2025: Sumele aferente PNRR sunt de 1,9 mld. lei.

În 2025, România face cel mai mare salt într-un clasament global al avuției națiunilor. Patru poziții în sus, până pe locul 29 din 40. Suntem peste Ungaria și Grecia și nu cu mult în urma Poloniei. Scorul nostru în Wealth of Nations Index urcă la 61,8 puncte, grație mai ales creșterii cheltuielilor private pe cap de locuitor.

La cheltuieli publice, însă, suntem încă pe ultimele locuri, locul 34 din 40. Indicatorul WNI este o alternativă la PIB-ul pe cap de locuitor și ia în calcul nu doar cât producem, ci și cum cheltuim și câtă libertate economică avem. Suntem cu adevărat mai bogați sau doar mai activi la cumpărături?

Ce spune Răzvan Orășanu, economist și președintele Asociația Tine de Noi, pentru Aleph Business?

România urcă 4 poziții în clasamentul avuției națiunilor, dar contextul intern este instabil politic. În ce măsură astfel de indecizii, cum e anularea alegerilor prezidențiale, pot afecta percepția investitorilor și încrederea în economia reală?

„Investitorii, când se uită la buget și la macroeconomia românească, se uită în special la capacitatea noastră de a ne rambursa datoriile. Deci, pe primul loc, ce este prost este că avem o situație a datoriilor destul de îngrijorătoare și, pe locul doi, ce este cel mai prost este că nu avem controlul asupra deficitului bugetar. Deficit bugetar de 2,38% pe primele trei luni nu arată deloc bine. Și abia pe locul trei vine pentru investitori zona asta de instabilitate politică. Pe ei nu-i interesează că o conduce X sau Y, dar îi interesează foarte tare dacă ar risca să fie un scandal, alegeri contestate, instabilitate sau vreun guvern care să se apuce să naționalizeze, să conducă economia într-o zonă de naționalism și instabilitate. Pentru că baza acestei averi pe care o are România nu sunt principiile Daciei libere. Sunt principiile economiei libere globalizate. Că ne convine sau nu. Noi, de sigur, putem alege să fim mai săraci și mai patrioți, mai naționaliști, mai bazați pe propriile noastre resurse și mai puțin conectați cu economia globală. Noi putem, printr-o alegere pe care o facem, să facem pasul acesta. Rămâne de văzut câți români consideră că este de dorit”, spune el.

⁠Saltul României vine pe fondul unei stagnări a Europei de Vest. Credeți că, în ciuda contextului politic complicat, România poate profita de acest moment pentru a-și repoziționa strategic economia în regiune?

„Nu, pentru că o mare parte a economiei românești depinde de economie europeană. Atâta că ce s-a observat în criza din 2009 este o discrepanță și o întârziere între momentul în care a venit recesiunea în Europa și momentul în care a venit recesiunea în România. Acest delay, acest ecart, este în general de 6-8 luni de zile. Deci, întrucât economia germană, în special, și economia franceză, dar și economia italiană dau semne serioase de stagnare sau de creștere extrem de anemică, valul acesta vine și la noi, prin intermediul multinaționalelor care susțin acea bogăție de care vorbeam mai devreme, care au exporturi către Europa prin intermediul pieței comune europene și care, după ce își încetinesc activitatea în Europa de vest, o să își încetinească activitatea, sigur, cu un procent mai mic în economia românească. Dar e important de spus că economia noastră este ombilical legată de economia europeană”, adaugă el.

⁠Se vorbește despre o eventuală restructurare bugetară în toamnă. Credeți că un guvern de tranziție are capacitatea de a lua decizii structurale, esențiale pentru menținerea creșterii economice?

„Guvernul, fiind interimar, cum bine știți și cred că ați prezentat în nenumărate emisiuni, nu poate lua decizii bugetare. De ce? Prin simplul fapt că nu poate avea proiecte de legi, modificare de proiecte de legi. Nu are dreptul să facă decât măsuri de administrare temporare și legea bugetului este o lege foarte importantă, organică, care trebuie modificată în Parlament. Deci, actualul guvern nu poate nici măcar să propună o eventuală modificare, restructurare a bugetului, care ar fi o parte din restructurarea macroeconomică de care avem. Dar hai să dăm și niște soluții, să nu ne mai plângem. În opinia mea sunt necesare cel puțin 5-6 elemente într-un pachet de reajustare macroeconomică. În primul rând ar fi nevoie de o majorare de 3 puncte a TVA-ului. Asta este opinia mea. Vorbim nu numai de o majorare bruscă, pentru că asta ar fi catastrofală pentru inflație. Această majorare ar trebui în opinia mea să se facă în 3 etape diferite, de exemplu 1 iulie-1 septembrie sau octombrie și 1 ianuarie, anul viitor, pe un program de ajustare macro-structurală.

Al doilea element ar fi un buget care să se facă pentru prima dată pentru 18 luni, fără a mai fi modificat și acest lucru ar permite o grămadă de reajustări, refazări ale proiectelor mari de infrastructură cu cheltuieli, reajustarea cheltuielilor de capital și așa mai departe. A treia chestiune ar fi o demirocratizare profundă a României și o digitalizare, deci finalizarea tuturor proiectelor pe PNRR și pe alte proiecte structurale, în special pentru dereglementare. A patra soluție ar fi o listare inițială a companiilor care sunt pe bursă și o vânzare a unor pachete de acțiuni ale acestor companii de stat pentru a avea venituri pe termen scurt și sunt astfel de companii și ar trebui cu curaj să ne gândim la pachete de 10-15% care ar putea fi valorificate. Și nu în ultimul rând, ceea ce ar fi necesar și este foarte important de spus, este faptul că mai multe companii de stat ar trebui să intre într-un program de privatizare sau dacă nu, privatizarea întregului capital social, măcar listarea pe bursă a unor pachete minoritare de 10-15%. Companii precum Salrom ar trebui să ajungă pe bursă. În opinia mea, cele două bănci de stat, EximBank și CEC, ar trebui și ele să ajungă măcar cu un pachet de 10-15% pe bursă. Și așa mai departe”, adaugă el.