- România propune măsuri fiscale originale, precum taxa de solidaritate, dar acestea au eficiență incertă și generează nemulțumiri, scrie Opinii BNR.
- Sistemul fiscal românesc este instabil și subcolectează, în timp ce modele precum Polonia demonstrează eficiență prin venituri mai mari și servicii publice mai bune.
- România impozitează mai puțin toate categoriile majore, iar dezbaterea fiscală este adesea distorsionată de influențe de lobby.
Discuțiile recente despre reducerea deficitului bugetar aduc în prim-plan soluții fiscale neconvenționale, cum ar fi taxa de solidaritate sau taxa pe tranzacții financiar-bancare, conform Opinii BNR.
Advertisment
Aceste măsuri, puțin utilizate în alte state europene, se adaugă altora deja în vigoare, precum taxa pe stâlp, și generează reacții negative din partea contribuabililor afectați. În plus, sistemul fiscal românesc suferă din cauza instabilității: între 2015 și 2023 apar 554 de modificări legislative prin 107 acte normative.
România impozitează mai puțin, dar colectează insuficient
În locul acestor experimente, România poate adopta modele de succes din alte țări, precum Polonia, care, deși similară din punct de vedere macroeconomic, dispune de o capacitate fiscală semnificativ mai mare. Statul polonez colectează venituri bugetare de aproximativ 42% din PIB, față de doar 33% în România, și își permite cheltuieli mai mari, inclusiv pentru apărare.
Titlurile zilei
Acest avantaj explică și ratingul de credit superior al Poloniei, statutul de membru OECD și nivelul ridicat al încrederii cetățenilor în administrație. Această diferență rezultă nu doar din politicile fiscale, ci și din cultura civică: în Polonia, cetățenii acceptă un grad mai mare de impozitare în schimbul unor servicii publice mai bune. Comparativ, România impozitează mai puțin aproape toate categoriile: profitul, salariile, dividendele, consumul și contribuțiile sociale.
România are un sistem fiscal insuficient, nu excesiv
Datele arată că România nu are un sistem fiscal excesiv, ci mai degrabă unul insuficient pentru nevoile sale bugetare. Cu toate acestea, dezbaterea publică se desfășoară adesea sub influența intereselor de lobby, nu a analizelor obiective. De exemplu, taxa de solidaritate propusă în prezent este, în esență, un impozit progresiv sub alt nume, o practică obișnuită chiar și în economiile liberale.
România câștigă mai mult dacă adoptă modele fiscale dovedite ca eficiente, în loc să continue cu soluții originale, dar incerte