- Gazul din Marea Neagră poate sprijini industria internă.
- Consumul intern de gaze este de circa 10 mld. mc.
- România poate crește consumul intern de gaze la 15 miliarde.
- România dispune de gaze naturale, atât onshore, cât și offshore.
- Ele pot asigura tranziția energetică și dezvoltarea industriei interne.
- Daniel Apostol, FPE: Gazul poate fi transformat în amoniac.
- Amoniacul poate fi folosit pe post de combustibil pentru nave.
România ar putea deveni un jucător regional important în domeniul energetic. Avem la dispoziție resurse semnificative de gaze naturale din Marea Neagră, cu o producție estimată la 100 de miliarde de metri cubi pe o perioadă de 15-20 de ani.
Advertisment
Deși consumul intern actual este de 10 mld. de metri cubi, infrastructura existentă permite creșterea acestuia la 15 miliarde de metri cubi, iar dezvoltarea industriei interne ar putea sprijini o tranziție mai lină către obiectivele energetice ale României, spune Mihai Aniţei, vicepreşedintele Asociaţiei Operatorilor Portuari. Gazul din Marea Neagră asigură oportunitate nu doar pentru securitatea energetică a țării, dar și pentru exportul de energie, care este esențial în revigorarea sectorului industrial și în reducerea dependenței de importuri de energie.
Ce spune Cristian Pârvan, analist economist, pentru Aleph Business?
Cum poate gazul din Marea Neagră să sprijine dezvoltarea industriilor interne?
„Din păcate, această temă revine obsesiv în discuție, iar rezultatele și acțiunile concrete, întârzie. Pentru că a valorifica gazul metal numai pentru a arde în sobe, producând căldură în casele oamenilor, este o soluție neeconomică și extrem de costisitoare. De asemenea, și rezultatele sunt foarte modeste. În timp ce Ministrul Energiei spune că vom încălzi 4,5 milioane case, pe an s-au racordat la gaze 44.000 de locuințe. Până la 4,5 milioane, diferența este substanțială. În plus, România a avut și, din păcate, nu reușește de zeci de ani să revină producător de îngrășăminte”
Titlurile zilei
„Cu agricultura puternică pe care o are România, repunerea în funcțiunea combinatelor de îngrășăminte, reducerea exportului în condițiile în care avem oricum balanță comercială negativă, ar fi o prioritate absolută. Din păcate, și aici, chiar pe exemple concrete, privind preluarea de către RomGaz a combinatului AzoMureș, lucrurile durează mult, mult, prea mult. România are interese deosebite în acest domeniu și a fi furnizor de gaze naturale și producător de îngrășăminte în aceeași companie ar fi o soluție extraordinară. De fapt, ar fi trebuit de mult aplicată, inclusiv la combinatele preluate sau, mă rog, închise, de fapt, la ora asta, decât între Ioan Nicolae”, spune el.
Care sunt principalele provocări legate de supraimpozitarea și taxele pe CO2 în procesul de valorificare a gazului din Marea Neagră?
„Evident că orice impozitare este plătită de consumatori, fie industrial, fie persoane fizice. În cazul supraimpozitării stabilite de Comisia Europeană pentru a reduce gradul de poluare, acesta deocamdată în 2024-2025, Comisia a prevăzut să fie adunate date și comunicate date, s-au instituit prin regulament noi metode de impozitare, tranzacționare și așa mai departe, a certificatelor de CO2, încercând, pe de-o parte, să stimuleze inovare și să stimuleze soluția de eficientizare energetică atât la producătorii de resurse energetice cât și la consumatorii care, fiind afectați, se pare că vor fi compensați, deocamdată sunt doar propuneri, mecanismele urmează a fi verificate, vor fi compensați prin un fond de compensare realizat prin tranzacționarea certificatelor de emisii”
„Procesul este foarte complex, deocamdată industria europeană și industria românească suferă din cauza acestei impozitări, avem energia de două ori mai scumpă, energie electrică de două ori mai scumpă decât media europeană, și media europeană este dublă față de prețul energiei electrice în Statele Unite. Asta afectează competitivitatea”, adaugă Cristian Pârvan, analist economist.