Plafonarea gazului aduce sancțiuni. Cristian Pârvan, analist economic: Consumatorii de gaze din România, care ar trebui să folosească aceste gaze, nu au fost capabili să impulsioneze aceste lucrări

• Statul plafonează prețul gazelor la 120 lei/MWh din aprilie 2022.
• Afacerile din sectorul gazelor pierd 28 miliarde lei după 2022.
• C.E. deschide procedura de infringement contra României.
• Plafonarea distorsionează piața angro și încalcă Directiva 2009/73/CE.
• România riscă sancțiuni și trimiterea la Curtea de Justiție a UE.
• Plafonarea rămâne în vigoare până în martie 2026.
• România devine lider UE la producția de gaze în 2024.
• România depășește Olanda ca principal producător din UE.
• Romgaz, Petrom și BSOG asigură 98% din producția națională.
• Romgaz produce aproape 5 miliarde mc gaze în 2024, +3,6%.
• BSOG intră pe piață în 2022 și aduce 1,1 miliarde mc în 2023.

România este lider în producția de gaze naturale în Uniunea Europeană în 2024, dar riscă sancțiuni de la Comisia Europeană.

Motivul? Plafonarea prețului gazelor angro la 120 lei/Mega Wați oră, impusă din 2022, măsură considerată ilegală de Bruxelles.

În acel an, sectorul înregistrează vârfuri istorice, 73 mld. lei cifră de afaceri și 18,8 mld. lei profit.

Din 2023, veniturile și profiturile companiilor din extracție scad puternic.

În 2024, aproape toate firmele, în afară de Petrom, raportează rezultate apropiate de zero.

În ciuda producției-record, piața este distorsionată, iar România are timp limitat să evite trimiterea în fața Curții Europene de Justiție.

Ce spune Cristian Pârvan, analist economic?

Cât de sustenabil este pentru economia României să mențină plafonarea prețului gazelor până în 2026, în condițiile în care industria locală aproape s-a prăbușit, iar riscul unor sancțiuni europene este tot mai aproape?

„Dincolo de sancțiunile europene, trebuie să înțeleagă cei care ascultă emisiunea că și în domeniul producției și comercializării gazelor funcționează legea cererii și ofertei. Din păcate, autoritățile române s-au preocupat foarte mult de partea de ofertă și foarte puțin de partea de cerere. Odată cu închiderea unor mari uzine consumatoare de gaze, pe de o parte s-a redus cererea de gaze, iar pe de altă parte, nu am reușit să avem o politică energetică care să folosească aceste gaze. La ora actuală, România produce gaze și este printre principalii producători europeni.

Consumatorii de gaze din România, care ar trebui să folosească aceste gaze, de exemplu în producția de energie electrică, nu au fost capabili să impulsioneze aceste lucrări, iar acest lucru a dus la un deficit energetic. Dacă vă uitați la sistemul energetic, zilnic importăm energie electrică. De ce? Pentru că n-am luat măsuri la vremea la care trebuia ca anumite capacități, cum este mintea, să poată folosi gazele pe care le produce. Pe baza legii cererii și ofertei, Comisia Europeană spune că nu aveți nevoie de gaze, că nu știți să faceți nimic cu ele, nu produceți îngrășăminte, nu produceți energie, dați-ni-le nouă, că noi avem nevoie.

La asta se adaugă situația geopolitică, prin care Comisia Europeană vrea să decupleze total economia Europei de necesarul de gaze importate din Rusia, cu opoziția Ungariei și a Slovaciei. Pe de altă parte, Statele Unite încearcă în negocierile care urmează să solicite Europei un import de gaze de circa 200 de miliarde de dolari. Toate acestea vin să creeze anumite tensiuni pe piața gazelor naturale. Guvernul încearcă, în mod populist, să introducă aceste măsuri de plafonare și de reglementare pe anumite perioade, care, normal, au atras atenția și reacția Comisiei Europene. Guvernul speră ca aceste plafonări să le sincronizeze cu intrarea în funcțiune a celor două centrale, care au foarte multe probleme până la a intra în funcțiune. Probabil că nu se va putea.

Mediul de afaceri este, evident, afectat, iar măsurile guvernamentale sunt aceleași. Menționez aici Azomureș, la care negocierile cu grupul NBTI, care ține închis acest consumator de gaze, care ar produce îngrășăminte pentru agricultura românească, ar trebui convins fie să cedeze aceste active, fie să le pună în funcțiune. Aici are de lucru foarte mult orice guvern”, spune el.

Credeți că România ar fi putut adopta o formă de intervenție mai eficientă, care să evite infringementul și să nu alunge investițiile din sectorul gazelor?

„Evident că lucrurile au rădăcini în ultimii 20 de ani, nu în 2022. Sectorul energetic a fost o sursă de venituri discutabile, ca să nu le spunem altfel, pentru anumite categorii de inițiați și de decidenți politici, și nu a fost condus și gândit în favoarea industriei românești, în favoarea consumatorului român. Și vârful de inadecvare, unul dintre exemple, este cel cu acea prevedere din PNRR, prin care s-a propus introducerea hidrogenului în produsele de gaz. Deci, noi nu folosim gazul pe care îl avem, ci ne cheltuim banii pe experimente, care, deși sunt foarte bune, au puțină influență în economia României”, continuă el.