Mihai Chipirliu, risk director, Allianz Trade: Deficitul de cont curent este o problemă structurală a economiei românești și necesită o abordare pe termen lung, strategică, cumva de diversificarea gamei de produse pe care o exportăm

• Mihai Chipirliu, risk director, Allianz Trade: Deficitul contului curent, deficitul de concurență, este o problemă structurală a economiei românești și necesită o abordare pe termen lung, strategică, cumva de diversificarea gamei de produse pe care o exportăm.
• PIB-ul României va crește modest (1% în 2025), afectat de inflație ridicată și instabilitate politică, potrivit Allianz Trade.
• Deficitul contului curent rămâne ridicat (-7,5% din PIB), iar datoria publică crește peste 58% până în 2026.

România se confruntă cu riscuri economice semnificative în 2025, potrivit Allianz Trade. PIB-ul este estimat să crească cu doar 1% în 2025 și 2,3% în 2026, pe fondul inflației persistente, slăbirii finanțelor publice și instabilității politice.

Inflația, deși în scădere, rămâne peste media regională — 4,8% în 2025 și 3,8% în 2026 — din cauza scumpirii alimentelor, creșterilor salariale și politicilor fiscale expansioniste.

Datoria publică urcă de la 35% din PIB în 2019 la peste 58% în 2026 și este prognozată să depășească 60% în 2027. România trebuie să reducă deficitul bugetar sub -3% până în 2031, conform angajamentelor europene.

Deficitul de cont curent va rămâne în jur de -7,5% din PIB până în 2026 și va crește dependența de finanțare externă și vulnerabilitatea la schimbările de percepție ale investitorilor.

Ce spune Mihai Chipirliu, risk director, Allianz Trade?

„Deficitul de cont curent este o problemă structurală a economiei românești și necesită o abordare pe termen lung, strategică, cumva de diversificarea gamei de produse pe care o exportăm. Pe de altă parte, dacă ne referim la perspectiva pe termen scurt pe care ați enunțat-o, de aia rămâne zona lui 7,5% din PIB în perioada următoare, în condițiile în care doar 30% din acest deficit este finanțat prin investiții străine directe, generează cel puțin două tipuri de efecte preponderent negative, să-i spunem așa. Pe de o parte, perpetuează presiunea pe cursul de schimb valutar, moneda națională fiind chiar și la acest nivel supraevaluată față de monedele forte.

În condiții de inflație ridicată, Banca Națională nu poate momentan să micșoreze dobânzile, ceea ce ar putea să ajute la reglarea unei părți din acest deficit. Deci presiunea pe cursul valutar va rămâne accentuată în perioada următoare. Pe de altă parte, neavând decât 30% din deficit acoperit de investiții, va trebui să recurgem tot la împrumuturi și asta constituie automat o vulnerabilitate, pentru că costurile de finanțare, care reprezintă o oglindă, să zicem, a percepției investitorilor asupra riscului de țară, vor fi și ele la un nivel elevat.

Dar, ca o parte pozitivă, trebuie menționat că acestea au scăzut în ultima perioadă. În perioada alegerilor, guvernul se împrumuta undeva la 300 de basis points peste fondurile de trezorerie americană. Acum este undeva doar cu 200 de basis points. E un punct procentual care contează foarte mult.

În perioada următoare aș distinge trei tipuri de provocări pe care economia românească și, mai în general, cu care ne vom confrunta. Primele două se întâmplă deja, și anume consolidarea fiscală și instabilitatea politică, la care aș adăuga un risc de tensiuni sociale, pe măsură ce măsurile își fac efectul.

După cum spuneam, le trăim deja și probabil vor ajunge la un apogeu un 8 septembrie, dacă nu chiar și mai târziu, în cazul în care măsurile de ajustare mai întârzie sau nu își fac chiar tot efectul dorit. Este foarte important, totuși, ca aceste măsuri să continue pentru a evita o situație dinainte de alegeri, când incertitudinile politice au fost maxime și costurile de finanțare, cum spuneam, au fost foarte ridicate. Să nu uităm, pe de altă parte, că avem ratingul din partea S&P, care a dat o gură de oxigen guvernului și economiei în general, dar, de fapt, revizuirea ratingului se va face în octombrie și vor urma și celelalte două mari agenții de rating, deci reforma trebuie să continue.

Pe de altă parte, vorbeam de un al treilea tip de provocare, care mie îmi pare și mai important: pe măsură ce cetățenii noștri și companiile la care lucrează sau pe care le gestionează se întorc din vacanță, vom discuta tot mai mult, cred, despre creșterea economică sau, mai degrabă, lipsa ei. Economia stagnează în acest moment, economia globală, chiar dacă încă este estimată să crească pentru acest an, încetinește și, dacă tot vorbeam de deficitul de concurență și de exporturi, unde noi cam jumătate din exporturi în general le avem legate de industria auto, avem și taxele vamale impuse acum de administrația Trump. Sigur, pare că sunt un pic mai jos decât inițial. Decât 30%, suntem la jumătate.

Da, suntem la jumătate, e un lucru bun, dar totuși un 15% îți dai seama că punea o frână susținută industriei auto, care, oricum, trecea prin foarte multe provocări. Prin urmare, este foarte posibil ca începând din august-septembrie, dacă nu chiar și mai devreme, să tot începem să auzim despre o potențială reducere a dobânzilor pentru a ajuta la relansarea economică. Dar, însigur, că această măsură monetară trebuie să vină în strânsă colaborare și cu măsurile de politică economică.

Nu poți să pui în față, ca simplu argument, reducerea dobânzilor pentru a crește PIB-ul. E nevoie ca aceste măsuri de ajustare, de reformă, să își facă efectul, pentru a putea avea de unde să micșorăm dobânzile. Momentan nu se pune problema unei scăderi de dobândă, în condițiile în care avem, totuși, o inflație încă ridicată.

Și o scădere de dobândă poate să alimenteze în continuare inflația și, oricum, scăderile de dobândă au un efect întârziat. Ele nu se întâmplă imediat în economie, durează câteva luni, cel puțin, pentru a-și face efectul”, spune el.