Fondurile de investiţii sunt aproape invizibile în economia locală. Investiţiile făcute de aceşti jucători abia sar de 100 mil. euro în România, versus 1,5 mld. euro în Polonia sau 31 mld. euro în Franţa, reiese dintr-o analiză ZF.
Advertisment
Fondurile de private equity au investit în 2021 în România doar puţin peste de 100 de milioane de euro, arată calculele ZF făcute pe baza datelor Invest Europe, asociaţia europeană a investitorilor financiari. Mai exact, datele din raportul asociaţiei arată că investiţiile fondurilor contribuie cu doar 0,035% la PIB-ul României, aceasta fiind cea mai mică pondere din Europa.
La un PIB de 284 mld. dolari (circa 300 mld. euro) în 2021, rezultă că fondurile de private equity nu au scos din buzunare decât 100 mil. euro pentru a paria pe firme locale. Suma este mică şi în valoare absolută, nu doar ca pondere în PIB, dat fiind că la o piaţă totală de fuziuni şi achiziţii de 3-4 mld. euro, aceşti jucători sunt aproape invizibili, cea mai mare contribuţie având-o şi cele mai mari pariuri fiind realizate de investitorii strategici.
Titlurile zilei
Numărul de fonduri de investiţii prezente în România a crescut constant an de an, atât odată cu venirea de nume internaţionale noi, cât şi ca urmare a dezvoltării de jucători locali. Această tendinţă va continua, şi asta atât ca urmare a maturizării economiei româneşti şi a mediului de business autohton, cât şi ca urmare a faptului că investitorii financiari sunt aproape invizibili în economia locală.
Investiţiile făcute de aceşti jucători reprezintă doar 0,035% din PIB versus 1,4% în Marea Britanie sau 1,57% în Norvegia. Toate ţările din regiune stau mai bine decât România în acest clasament, chiar şi Bulgaria. Totuşi, ponderea raportată la PIB trebuie să fie folosită şi pentru a vedea de fapt valoarea totală a investiţiilor. Spre exemplu, deşi în Bulgaria ponderea e mai mare, PIB-ul este mai mic, deci şi valoarea investiţiilor fondurilor va fi sub cea din România.
Dacă ne raportăm însă la o economie puternică, precum Franţa sau Germania, piaţa locală iese „şifonată“. Spre exemplu, Franţa a avut un PIB de 2.937 de miliarde de dolari (peste 3.000 mld. euro) anul trecut. Asta înseamnă că fondurile de investiţii au scos din buzunare 30,9 mld. euro pentru investiţii în Hexagon. Raportat la această sumă gigantică, cele 100 mil. euro pariate pe România par şi sunt „firimituri“.
Unii jucători din piaţa de M&A spun că unul dintre motivele pentru această lipsă de efervescenţă din partea marilor nume internaţionale îl constituie lipsa de ţinte importante care să fie la vânzare, dat fiind că unele fonduri caută tichete de cel puţin 100 mil. euro. În România, astfel de tranzacţii sunt relativ puţine, mai ales dacă sunt excluse afacerile din imobiliare.
În ultimii ani, au apărut nume noi, fonduri care înainte priveau România doar în context regional, nu ca o ţintă de sine stătătoare. Acum economia şi afacerile autohtone s-au mai maturizat. Totuşi, piaţa locală e mult în urma altora, chiar şi din regiune, cum e cazul Poloniei, cea mai puternică economie din Europa Centrală şi de Est, cu un PIB de 674 mld. dolari (circa 700 mld. euro). La o pondere a investiţiilor fondurilor de PE în PIB de 0,215%, rezultă că suma pariată anul trecut în această ţară a fost de 1,5 mld. euro, de 15 ori mai mare decât cea din România.
Între cele două ţări mai există o diferenţă, în Polonia îşi au sediul multe fonduri regionale şi locale puternice.
Unele dintre cele regionale pariază şi pe România, dar cea mai mare parte a bugetului merge acasă.
În România, deşi au apărut jucători locali – şi vor mai apărea ca urmare a PNRR care pune la bătaie 400 mil. euro în acest sens -, aceştia sunt mici, iar sumele pariate de ei sunt de regulă de sub 15 mil. euro per tranzacţie. Astfel, este greu să încline prea mult balanţa. Totuşi, apariţia lor şi posibilitatea ca aceşti jucători să facă exit din unele investiţii şi să vândă către fonduri mai mari, indică faptul că direcţia de mers poate fi una bună.
Un avantaj pe care îl au fondurile de investiţii este acela că ele investesc în afaceri pe termen de regulă de 5-7 ani şi le cresc puternic pentru o nouă vânzare către un alt jucător, fie strategic, fie financiar. Aceste fonduri merg de regulă în ţări considerate sigure şi în cele cu potenţial. Iar România se conturează încet, dar sigur, ca o astfel de ţară.